Faceți căutări pe acest blog

joi, 31 decembrie 2009

LA MULTI ANI, HAPPY AND LUCKY NEW YEAR!

Dea Domnul ca noul an, 2010, sa fie unul primenitor, tihnit, intru bucuria regasirii sinelui, a cresterii impreuna cu toti cei dragi, cu prietenii, imbelsugat in vise inflorite-n implinire, un an in care fiecarei zile sa-i putem spune bine ai venit, dimineata, iar seara, sa-i multumim ca ne-a mai prilejuit o realizare!
Doamne-ajuta!


LA MULTI ANI!
HAPPY NEW YEAR, AND GOOD LUCK!

vineri, 25 decembrie 2009

Natale hilare et annum faustum!

Καλά Χριστούγεννα κι Ευτυχισμένος ο Καινούριος Χρόνος

DEA DOMNUL SA FIM SANATOSI DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE, PENTRU A FI MAI CALZI, MAI FRUMOSI, MAI SINCERI, MAI LUMINOSI LA GAND SI SUFLET, INSPIRATI SI BUNI PRIETENI, CAMARAZI DE VREMURI DIVERSE!

Feliz Navidad y próspero año nuevo



Merry Christmas and a Happy New Year



Joyeux Noël et bonne année!

marți, 1 decembrie 2009

ritmuri de-nceput de ... lună

inca o zi. din care se coboara seara

Încă o zi din care se coboară seara a venit.
Fără vise începută. Plecând printre razele timide-ale soarelui, către două lebede uitate-n balta ochilor răi, spre-a le salva de otrăvurile gândurilor, sper să fi reuşit s-o fac. Astăzi. În miezul arămiu al zilei.

miercuri, 18 noiembrie 2009

vreascuri

Mental... forma mentală, fondul mental. Iţele mentalului. Obiceiurile mentalului. Comodităţile mentalului - mentalităţile.
...Merg pe stradă printre oameni destul de oarecare, care mă privesc cu ochi de toate nuanţele, numai cu bunăvoinţă, nu. Mă … livrez ruginind-mi neuronii şi terciundu-mi aorta-n dialoguri purtate doar între … ochiul meu cu imaginea-i, din oglindă…
Prea multe bune intenţii care nu au niciun răspuns! Zdrenţuite de tăcere, murmurul propriu nemaifiind în stare să inducă în eroare …
Paşi-mi se pierd, tot mai târzii, printr-o lume cu care asemănările-mi sunt tot mai trecătoare.
Strălucirea ochilor mei, pierdută pentru-a dubla conturile unor stăpâni ahtiaţi după banii lor, începe să strecoare tot mai dese umbre şi-n sufletul meu.
Unde-s aşa-zişii de semeni?
Li s-au uscat cireşele-n gâtlej?

marți, 17 noiembrie 2009

Căci, aş!,


Prin paşi treceam
Şi, aş!,
Cum mă treceam
Prin paşi trecând!
Mergând,
Din urme
Renăscând!
Ei, paşii lor,
Picioru-mi înălţau
Sau, fără de tăgadă,
-n ţăr'nă mi-l păstrau.
Ofrandă.
*
O frondă-mi chiar crescu
Din pasu-mi, de acu,
Pe care-mi se păşi
Cu gândul rău, sălciu.
O frondă,
Aş!
Prin paşi
Tăcere-mi colindaşi!
*
Trezindu-mă-n pustiu
În gându-le, sălciu,
Al celor care nu
Sunt umbre,
Ci doar tumbe-n
Ziua de acu’
(Sunt vii, dar încă nu
Sunt vieţi.,
Iar pasu-le, pustiu,
Nu lasă-n urme viu
Nimic,
Ci doar pustiu).
Şi, aş!,
Ce paşi
Tăcere-mi, colindaşi!
*
Dintr-unii, care nu-s,
Dar sunt,
Un pas se duce-n sus,
Rotund.
Din alţii, care-ar fi
Să fie
Pământu-nghite
Umbra vie.
*
Căci, aş!,
Ce multe spun
Sublimii paşi!
Când vie tu prin lume
Fiinţă colindaşi!

marți, 10 noiembrie 2009

Dresorul de şobolani



Avea deja câteva workshopuri la activ. Mergea destul de bine afacerea. Materie primă – câtă vrei, cu fondurile pentru cârpe şi cretă, era mai greu.
Se gândea să-şi diversifice modul de predare, pentru că se plictisise el, nu pentru că piaţa o cerea.
Fiecare nou modul îi oferea şansa de a se cunoaşte mai bine pe sine, în funcţie de modul în care reacţiona la stimulii şobolanilor. Care, pe lângă faptul că, din cauza ofertei promoţionale şi a „cârligului” inserat în anunţ, nici nu se mai uitau la contravaloarea cursului, veneau la el deja .. formataţi, astfel încât nu-i mai cădea în sarcină decât canalizarea spre un obiectiv anume.
Puţin caşcaval declanşa potenţe nebănuite, fiecare şobolan oferindu-se integral oricărui proiect.
Zeci de ani de exerciţiu favorizaseră dezvoltarea unui tip special de şobolan: pe de o parte, extrem de maleabil, iar pe de altă parte, la fel de mobil psihic, „princiarmente” labil – din punct de vedere moral, indiferent pe ce treaptă socială se găseşte. Cu astfel de materie primă, era foate greu să rezişti unor tentaţii. Să nu .. ceri prea mult, când erau gata să dea totul, pentru foarte puţin.
În timpul din urmă, şi-a permis el însuşi mici experimente (cam nedeontologice, se înţelege), care nu numai că au mers, dar chiar filiera promovării noilor cursanţi pe diferite trepte ale societăţii s-a dezvoltat nesperat de mult. Devenise, astfel, cam imun la criticile unora din branşă, care, geloşi pe succesul lui profesional, îl tot călcau pe butoni. În definitiv, de ce ar fi fost atât de bine cotat Pavlov în ştiinţele psiho-pedagogiei, dacă nu i-ar fi fost fructificate cercetările cum se cuvine? De ce şi-ar fi făcut el mai multe mustrări de conştiinţă, decât alţii? Cu atât mai mult cu cât, obiectul muncii sale începuse să fie atât de căutat pe piaţă?
Oricare şobolan ieşit din „mâna” lui, avea un traseu social deja bine determinat: ca angajat de succes în dispozitivul guvernamental, ori, în cel mai prost caz – aşteptând schimbarea guvernului, materia primă a noului guvern. Existau şi cursuri mai ieftine, în cadrul cărora erau formaţi membrii locali ai celor două entităţi (prezentul şi noul guvern), pentru că trebuia să existe continuitate, nu-şi putea permite nimeni acte de indisciplină ori de fixare pe alte priorităţi. Era necesar acel tip de infuzie/difuzie fără conţinut controlabil, în directă, dar şi discretă, promovare de la Centrul activ.
La începutul activităţii sale, deşi ştiuse că va fi un domeniu de succes, pentru că avea semnale clare că macrodresura anterioară dăduse roade, nu-şi permisese nici să viseze că va deveni un fel de guru naţional în domeniu. Totuşi, cineva trebuia să valorifice moştenirea. De ce să nu fi fost chiar el! Cineva tot trebuia să rişte!
Da, mai era puţin şi începea noul modul. De data asta riscase, cerând costuri de înscriere foarte, foarte mari: şi asta mergea, având muşterii peste numărul admis, astfel încât îşi luase şi un conferenţiar, pentru un modul geamăn. Afacerea era în profundă şi de neoprit dezvoltare: tot mai mulţi dorindu-şi să fie şobolani trecuţi prin şcoala sa de dresaj. Deci, nu mai mergea cu şobolanii analfabeţi, instinctuali, era nevoie de fonduri tot mai serioase pentru cârpe şi cretă, aşadar!
Rămânea, totuşi, o întrebare: cine vor fi viitorii beneficiari ai muncii lui, dacă toţi vor deveni şobolani dresaţi?

E iarnă iar...


E iarnă iar.
În simetrii difuze,
Se-ntorc, primenitor?, regrete ca un far,
Ce-şi luminează propriile insomnii.
Nu-i nou prea mult.
Aceleaşi risipiri în van
Se-adună,-nţepător?, ca într-un cult
De mănăstiri pustii..
Noi, iarăşi noi.
Păşind pe rănile-n petrecere.
Simetrici defilând
Din 20 în 10...; cu douăzeci de
Naşteri în zadar trecând
În noul vis, în noul an...
E iarnă iar..
Rotund e pumnul încleştat.
Va ninge în zadar
Din nou?

vineri, 9 octombrie 2009

Virtuozitati selective

Ludwig van Beethoven (16 decembrie 1770, la Bonn - 26 martie 1827, la Viena), elev al lui Joseph Haydn şi al lui Antonio Salieri, autorul a nouă simfonii (ultima, a noua, neterminată), a şase concerte (din care, cinci - pentru pian şi orchestră şi unul – pentru vioară şi orchestră), a 32 de sonate pentru pian şi altele, pentru vioară (cea mai cunoscută fiind Sonata Kreutzer), a Missei Solemnis, a operei Fidelio şi a 16 cvartete pentru coarde – a fost vedeta zilei de joi, 8 octombrie 2009, când, sub bagheta dirijorului Alexandru Ganea, orchestra Filarmonicii din Piteşti a pregătit Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 1 (solist, Gabriel Croitoru) şi Simfonia nr. 1, în Do major, op. 21.
Concertul pentru vioară – Op. 61 – în Re major - o lucrare-vedetă din repertoriul viorii, uşor de recunoscut (în special prin faptul că începe, surprinzător, prin 4 lovituri din timpan), compus din trei părţi (Allegro Ma Non Troppo, Larghetto şi Rondo-Allegro), este şi o încercare a desăvârşirii artistice a oricărui interpret, fiind înscris în repertoriul violoniştilor virtuozi de pretutindeni. Măiestriei cu care Beethoven a ştiut şi a dorit să pună în valoare gama complexă de expresie/expresivitate a viorii, i-a răspuns, într-o măsură deosebită, creativă şi creatoare, şi dl. Gabriel Croitoru, care a reuşind un melanj destul de bine structurat cu orchestra.
Partea întâi, începută cu motivul marşului la timpani, rămâne un laitmotiv al întregii secţiuni, iar oboiul, clarinetul şi fagotul răspund firesc, marcând o anumită delicateţe a temei principale. Vioara solistă „intră în jocul” care i s-a pregătit, tatonându-şi prezenţa parcă, cu o scurtă cadenţă de virtuozitate a interpretului. Din acest moment, aceasta dezvoltă melodia, plină de culoare, de viaţă, de forţă-a descoperirii şi împlinirii destinului său în jocul inventat de compozitor, încet-încet preluând, în fapt, conducerea muzicală, astfel încât, cu ajutorul viorilor din orchestră, care-şi susţin în continuare meditaţia, vioara-solistă imprimă caracterul liric profund, din partea a II-a. După ce vioara şi-a „făcut jocul”, măiestria domnului Gabriel Croitoru perlând special pasajele muzicale, către final, orchestra „încearcă” să preia conducerea, născându-se astfel un dialog simfonic între vioara solistă şi aceasta, în care fiecare-şi recunoaşte vocea, într-un rondo regenerator, plin de seninătate şi optimism.
Întregul joc descris mai sus a fost susţinut cu măiestrie, forţă şi talent, cu dezinvoltură şi pasiune de Gabriel Croitorul, aplaudat minute în şir la scenă deschisă.
Partea a doua a serii a fost dedicată Simfoniei I - în Do major, op. 21 (de asemenea, de Ludwig van Beethoven), rămasă puţin în umbra primei părţi a concertului, deşi orchestra a prezentat o variantă muncită, în care fiecare instrumentist şi-a susţinut frumos partitura, evidenţiindu-se şi de această dată oboiul şi fagotul, care şi-au colorat uneori extrem de fin şi pasional pasajele dedicate. Astfel, Allegro-ul primei părţi s-a continuat firesc în Andante-le celei de-a doua, culminând cu Menuetul în scherzo, dinamic şi robust (cu dezvoltări superioare în simfoniile beethoveniene următoare), cu aportul deosebit al prim-soliştilor-suflători (astfel fiind gândită muzica de către compozitor), Presto-rondo-ul ultimei părţi constituind echilibrul tonal al orchestrei, întregul concert potenţându-se într-un joc dezvoltat sub zodia efectului purificator, al catharsisului.
În concluzie, marcând ca fiind un act artistic meritoriu, chiar deosebit şi acest al doilea concert al noii stagiuni a filarmonicii piteştene, nu mă pot abţine să nu remarc faptul că, diferenţa temperamentală dintre cei doi dirijori (dl. Tibriu Oprea şi dl. Alexandru Ganea), pe lângă repertoriul diferit (propus de fiecare în parte), conduce şi la marcaje specifice ale interpretării orchestrei, impetuozităţii d-lui Oprea, interpunându-se o meticulozitate necesară construcţiei oricărui produs artistic, din partea d-lui Ganea.

luni, 5 octombrie 2009

O nouă stagiune – aşteptări, confirmări ...

Filarmonica piteşteană s-a hotărât să-nceapă noua stagiune muzicală (într-al treilea an de existenţă) într-o zi de bun augur: 1 Octombrie, Ziua Internaţională a Muzicii (instituită din anul 1975, la sugestia Lordului Yehudi Menuhin). Astfel, dirijorul Tiberiu Oprea a pregătit pentru acest prilej SIMFONIA ÎN RE MAJOR, CEASUL, de Haydn, precum şi ELEGIE –în DO MINOR, de Gabriel Fauré şi CONCERTUL NR. 1 PENTRU VIOLONCEL, ÎN LA MINOR, de Camile Saint-Saëns, ultimele două avându-l ca interpret pe dl. Răzvan Suma.
Din păcate, iniţiativa domnului Tiberiu Oprea, de a sugera o repetiţie cu orchestra – dublată de concertul propriu-zis, în cazul lucrării de Haydn, NU mi s-a părut foarte inspirată, având în vedere că nu a beneficiat nici de o simulare sui-generis şi, în plus, astfel s-a diminuat destul de mult calitatea lucrării folosite ca pretext. În schimb, a recuperat starea de graţie a începutului de stagiune domnul Răzvan Suma, atât în cazul lucrării-şlagăr de Fauré, reinterpretată – (chiar mai bine!) şi la final, ca bis, cât şi în Concertul de Camille Saint-Saëns, unde şi orchestra, în special prin suflători, a reuşit câteva acorduri muzical-picturale de o acurateţe deosebită.
Aşadar, deşi puţin timid – ca performanţă interpretativă generală, Filarmonica din Piteşti şi-a început o stagiune care se anunţă una …anti-criză (aşa cum şi Festivalul Enescu a fost, o ediţie superioară multora, din perioade economice mult mai bune) şi care continuă joi, 8 octombrie 2009, cu Beethoven, avându-l ca interpret, în Concertul pentru vioară în Re major – pe domnul Gabriel Croitoru, urmat de Simfonia nr. 1 – tot de Ludwig van Beethoven, dirijor fiind dl. Alexandru Ganea.

marți, 22 septembrie 2009

rest



- Nu ai nimic, mi-au spus cu dispreţ.
- Nu eşti nimic, au continuat,
- Mai bine nu te-ai fi născut, le fu concluzia.
- Nu ştiu de ce zâmbeşti, pe ce te bazezi? - întrebară, considerând că nici nu am dreptul să le dau un răspuns.
- Pe ce se bizuie pasărea, când zboară, le-am răspuns, dând bineţea cuvenită zilei.

MONSENIORUL GHYKA

1

2

3

sâmbătă, 19 septembrie 2009

miercuri, 9 septembrie 2009

rezonante


Da. Îmi place să-mi fac acele cadouri pe care oricând le pot purta cu mine. Îmi place să în- şi să in-vestesc în lucrurile care oricând pot fi cu mine. Ce pot purta în mine este deja cadoul suprem pe care mi-l pot face. Iar ce s-a transformat în sângele-mi, deja mă este.

luni, 7 septembrie 2009

ECHILIBRU FRAGIL - Edward Albee

cu GINA PATRICHI, GEORGE CONSTANTIN
http://www.esnips.com/doc/567f57de-c9d5-4762-9eed-78dd927137fd/Edward-Albee---Echilibru-fragil

duminică, 6 septembrie 2009

STRĂINE? TOTUŞI, NU.


Da, ea mergea încet,
Tărăgănându-şi fiecare pas,
Cu ochi pierduţi privind în jur.
I-am urmărit uşorul tremurat
Al mâinilor, purtându-i
Pâinea zilnică şi-un “Adevăr de seară”
Luat, pe gratis, de la o tonetă.
Între noi, gudurându-se timid,
Un câine-şi preumbla-n tăcere umbra.
Şi-un grup de tineri,
Încă nefiind. Doar zgomot răsucind.
Când am trecut pe lângă ea,
O faţă-n care fiecare zâmbet fusese
Topit în noduri gordiene de poveşti întârziate
În umbra nucilor,
Mă privi. Şi, brusc, din colţu-i subţire
Ochiu-i îmi vorbi.
Iar dinspre ea spre mine
Năvăliră o mie de poveşti,
Cu oameni ce-şi tot strigau fiirea-n toate
Chiar de plecaseră demult.
Eram. Mergeam pe stradă.
Şi-o rătăcire de moment mă năpădi
De parcă-n mine se mutaseră
Poveştile femeii, spre-a nu se pierde.
Am depăşit-o, fără vreun cuvânt.
Iar când privirea mi-am întors-o către ea,
Din adevărurile serii
Un zâmbet infinit privirea mi-o topi.
Povestea-i se-mplinise…
dispărând.
De-atunci, când pasu-mi se-ntâlneşte
Cu mers de nod în semne,
Tăcând, păşesc pe frunze,
Rana-mi drămuind:
Să nu strivesc povestea
Sub geamătul din gând.

cand e, E COHEN!

COHEN! Bucuresti, 04.09.2009!

sâmbătă, 29 august 2009

tacut, tacuti, taceri



tacut, tacuti, taceri
Asculta mai multe audio Muzica

Eternele personaje maziliene 2. O plimbare cu barca



Eternele personaje maziliene 2. O plimbare cu barca
Asculta mai multe audio Diverse

mergand prin Bucurestiul anului 99, versurile-astea acopereau tacerea pasilor

AUSENCIA!!!!!!

risipind sub copitele cailor memoria clipelor

Cai fugărind clipa, pe sub copitele cărora lacrimile-şi ascund însângerarea rănilor, stoarse de vlaga rămânerii-n siliciliul clipitelor. Dintru care, totuşi, cu mâine, se naşte ziua. Alta.

flori in singuratatea lor. mirifica.

Calatorie la oras -2- (Corneliu Porumboiu)

Calatorie la oras -1- (CORNELIU PORUMBOIU)

nu vreau sa fiu ironica, insa ... e, totusi, un filmulet

vineri, 28 august 2009

stand, ascultand, uitand de falsul aproape

oceanu-mi strecoară din suflet neghina, pe care falsul de-aproape se-ncăpăţânează să mi-o vândă zilnic, în cantităţi tot mai mari, tot o reuşi să-mi orbească sufletul, să mă asemuie în totul principiilor lui mercantile. oceanu-mi spală şi ochiu, şi urechea, şi vorba, acoperindu-mi cu nisip - rănile, dar îndepărtându-mă, higienic, de ispititorul de lângă mine, ce-şi spune ... aproapele. oceanu-mi aduce-n dar claritatea, care mă ajută să fac diferenţa între cine-mi este şi cine nu-mi este. oceanul, forţa care-mi scutură aripile de neghină, de iude si de perfidul iago, falsul meu aproape.

duminică, 23 august 2009

rastalmacind inserarile

Marguerite Duras

Stări

Tăcuţi, ne plimbam printre lucruri, cu paşi din ce în ce mai uşori. Vorbele rămăseseră pitite-n urnele arselor umbre-ale paşilor nefăcuţi. Sub fiecare talpă, ascundeam o perlă, coborâtoare din scoicile care ne inventaseră oasele.
...Uşori, ne înălţam dinspre lucruri, închizându-ne-n perle.

Natură … vie

Musca-şi dădea bineţe
În umbra-şi, ce-o vedea
Pe latura din faţă
A rănii, ce-şi era.

Păianjenul, subţire,
Ca orice … cremenal,
Se ruşina adesea
Da datu-i, ancestral.

Şi el, şi ea – duetul
Se complăceau zelos
În soarta-le; doar pânza
Se tot ţesea. Abscons…
@@@

sinapse

Eram un pas
Ce-şi răsucea altcinevaul
Pe nisipul umed
Presărat cu urmele unor perle
Ce-ar fi putut deveni fiinţe.
Scoicile-şi exersau devenirea
În osul meu.

COHEN- Here it is



COHEN
Asculta mai multe audio Muzica

Gina Patrichi - Stalpii societatii (I)



Gina Patrichi - Stalpii societatii (I)
Vezi mai multe video din TV

Octavian Cotescu si Gina Patrichi-De ochii lumii



Octavian Cotescu si Gina Patrichi-De ochii lumii
Vezi mai multe video din Film

Din CORINTENI, 13



Din CORINTENI, 13
Asculta mai multe audio Diverse

PSALMUL 15



PSALMUL 15
Asculta mai multe audio Diverse

PSALMUL 139. Cu Marcel Iures



PSALMUL 139
Asculta mai multe audio Diverse

vineri, 14 august 2009

STARE


Eram. Plimbându-mă pe lac, vâsleam la gânduri. Albastrul cerului îmi răsfira-n sclipirea razei chipul tăcut al unui ceas ce-mi sfârteca, prin os, vâslirea. Şi-ncet, chiar lacul se strângea în sine, prin aburi picurându-mi starea. Eu însămi o lacrimă-nserată-n taina micşorării sale devenind. Fusesem? Din rana cerului îmi dumiream absenţa. Un gând al vâslei însămi rămânând.

PAS



Vor să te sprijine... De pe rogojini/vini.
Elefanţi ai propriilor frici.
Risipind pasul prin iarba văii, ori
Tăcând cele mai frumoase priviri din
Inima lor, din inima ta. Pe altarele reci ale orgoliului.
Câini ai stărilor de transă
Ale memoriei, vor să te sprijine
Luându-ţi lumina privirii… Orbindu-te de tine, de ei, de razele rostuirii.

acrostih


Pas
iluminat de
vulturul ce-i caută
ochiul, spre-a-l rătăci.
Trecătorul văzu scena, umbrindu-se

joi, 13 august 2009

Tac, deci ... exist.

http://www.youtube.com/watch?v=h-S90Uch2as

Tot mai mult mă încearcă tăcerea. Greva cuvintelor. Aflate şi-n recesiune (crah), inflaţie, dar şi-ntr-o continuă ... secesiune, între nordul-fiinţă şi sudul-carapace mincinoasă, într-o lume de-a-ndoselea sudul fiind la putere.
Maiestuozitatea lor, a cuvintelor, străluceşte şi se impune prin emblema pe care trăirea şi forma spunerilor s-a impregnat pe/în chipul vorbitorului, în gesturile şi detaliile fiinţei lui. Ori, tot mai des, în juru-mi doar măşti trăncănitoare văd, observ, mă consumă.
Peste tot se vorbeşte, se spune, se face toacă din consoane şi ţipăt, din vocale. Se vorbeşte mult, fără a se mai comunica nimic, tot mai nimic.
Mă încearcă tăcerea. Într-o lume-a nimicului, în care suntem consumaţi de lucruri, metehne şi ser/vicii. Şi, în plus, în care ne consumăm, într-o invectivitate rapace şi găunos-sordidă, dramul de energie vitală cu care am reuşit, totuşi, să ieşim din veacul al douăzecelea.
Încep să mă îndoiesc tot mai mult de faptul că vorbirea ar mai fi o calitate. Un plus, faţă de vecinătăţile pe care le-avem cu celelalte vieţuitoare.
Mă îndoiesc, deci încep să tac. Tac, deci ... exist.

Printre ANOTIMPURI, cu Anne-Sophie Mutter

Plays Zigeunerweisen...



fineturi
Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 12 august 2009

Raspunsuri aproape ... intamplatoare

LEVINAS – “JUSTIFICAREA DURERII SEMENULUI MEU ESTE SURSA ORICĂREI IMORALITĂŢI”





MICHEL FOUCAULT: “Nenorocirea oamenilor nu trebuie să fie niciodată o rămăşită mută a politicii”

DEMOCRAŢIE PE URANUS




R.: Tanti Aglaeo, cum o mai duci cu .. presentimentele matale, de femeie trecută prin multe?
T.A.: Ce să fac şi io, maică, îmi câştig şi io zâlili dân curiozâtatea dumneavoastră..
R: Cum crezi că va fi la anul?
T.A.: Păi, maică, la anu', ca şi la anii ăilalţi, o să fie bine pentru ăia buni..
R: De gură, probabil.
T.A.: Maică, dacă poci să vorbeşti, eşti sănătos la minte, şi dacă eşti sănătos la minte, eşti bun, şi dacă eşti bun.. îţ' merge dă bine..
R.: Şi dacă-ţi merge bine, eşti musai român, tanti Aglaeo, nu altceva. Hai, că m-ai căpiat de tot. Uite, te iau mai la obiect. Cine crezi c-o să câştige alegerile?
T.A.: Maică, n-am calefecare politică; să te duci tu la Marţiala, c-aia le ştie p-astea, cu politica, dă nici nu te vezi, nu altceva! Pă mine să mă-ntrebi dă copii, dă bărbat, p-astea le ştiu io..
R.: Vasăzică, şi la dumneavoastră e cu specializarea..
T.A.: Păi cum nu, maică, că doar n-o să le ştim şi noi chiar pă toate!
R.: Atunci, spune-mi şi mie ce-or să fie copii mei peste 20 de ani?
T.A.: Dă câţi ani e-acuma?
R.: Unul are 5 ani, altul are 7 ani.
T.A.: Maică, peste 20 de ani, unul o s-aibă 25 de ani, iar ălălalt o s-aibă 27 dă ani…
R.: Eşti bună la matematică, tanti Aglaeo, dar eu nu asta te-am întrebat..
T.A.: Aşteaptă, fato, să termin! Ăl dă 25 dă ani o să aibă un copil, ălălalt, doi copii, iar mata o să ai trei nepoţi...
R.: Nu mai spune! Dar ce meserii, cum s-o descurca-n viaţă atunci, îmi poţi spune?
T.A.: Maică, asta e scris în palmă la fiecare. Trebuie să-mi aduci plozii, ca să-ţ’ spui aşa ceva.
R.: Bine, m-ai convins. Dar ce noutăţi îmi spui despre cel din poza asta?
T.A.: Ia dă-l încoace, să-i văz eu ochii şi nasu‘, c-astea suntără elementili dă identificare şciincifică şigure pentru mine la om!
R.: De unde le scoţi?
T.A. Are ochi dă om citit şi nas dă om viclean, sigur ăsta nu e şăf pă undeva?
R.: Hai că m-ai prins! E şeful meu. Ce mai zici despre el?
T.A. Păi poţi să mă dai la radiu dacă-ţ’ spun chiar ce văd io în poz-asta?
R.: Fii şi mata ceva mai diplomată..
T.A. : Dacă-ţ' ie şef şi dacă te ascultă, atunci să ştii că ie un om bun..
R.: Din categoria lui “bun” despre care vorbirăm?
T.A.: Dân aia, maică. E priceput să-şi facă numili bun, e-nsurat cu..
R.: Cu nevastă-sa, desigur..
T.A.: Cu două neveste, maică. Ăsta are cel puţin două neveste..
R.: Dar nu se poate..
T.A.: Nu te mai.. naivi atâta, cum să nu să poată? O nevastă cu acte şi-altili fără. O să devie şi mai mare şăf şi o să te ia pă mata purtătoare dă cuvânt..
R.: Nu mai spune, dar nu spuseşi că nu te pricepi la politică?
T.A. Asta nu e politichie, fato, asta e despre un om. Şi-ţ’ mai spui eu aicişelea că mata te dezvorţezi şi te măriţi cu şăfu’ şăfului tău..
R.: Dar cum o să devin eu doar purtătoare de cuvânt, dacă o să am bărbat mai mare ca şeful meu?
T.A. Nu ştiu să-ţ’ spun mai multe dăcât văd eu..
R.: Dar cum vedeţi despre mine în poza pe care v-am arătat-o şi în care nu-s şi eu?
T.A.: Poza asta doar mă hinspiră, fato. Că ochii miei are puterea să să uite mai încolo dăcât într-o poză, ce ştii tu?
R.: Tanti Aglaeo, să-ţi pun acuma o întrebare de final: dacă tot le ştii pe toate, mata de ce trăieşti de pe-o zi pe alta?
T.A.: Maică, nu e oamenii aşa dă curioşi cum s-ar trebui, că dac-ar fi ..
R.: Multe s-ar povesti, nu?
T.A.: Şi-apăi, fato, şi cu puterea asta dă cumpărare, c-a scăzut.. Dacă avea oamenii bani, venea să-şi vază şi viitoru, da' aşa.. rămân cu zâua d-azi. Rămân aşa mici, fato. Rămân doar cu zâua d-azi…

luni, 3 august 2009

Pe strada Verona Arthur


improfonicsi trezindu-ne bila
Pe strada Verona Arthur, bila de rulment dintru improfonics iesea! se rotea, se rotea pan' ce mai rotunda prin timpu-i crestea, sfaramand congruent drumul, pasul/popasul.
Iar Arthur de bila-si Verona peisajul summer/ian, descantat picant/eres, de la vorbe la strune ori z/bateri de ganduri drumetesti. caci, vorba Mariei, roata ori bila fu prima? plictisita de mers?

Maria si ai ei. improfonics la muzeul enescu 10 ani de muzica si poezie romaneasca

miercuri, 29 iulie 2009

amiezi

PALIMPSEST

Eram în pragul cuvintelor.
Le dumiream
Silabă cu silabă.
Literă dintru literă.
Le dumiream,
Oglindindu-mă.
Când, de-odată,
Tu, poetule-mi
Răsărişi în cale,
Strivindu-mi neputiţa,
Mirarea.
Şi pragul acesta-mi răstălmăci
Umbra,
Astfel încât,
Până în fund băui
Cucuta mirării,
Nerisipitoarea.
Pas în literă,
Mers, demers al
Încuviinţării verbului
Prin care drumul
Drumurind drămuia dangătul clipei.
De silabe mă rog,
Chiar de impasibilii
Diftongi ori
Triftongi,
Duceţi-mă-n lumina
Sub care patima vorbei
Capătă sens,
Reinventându-mi fiinţa
Şi Ochiul
Cu care să-mi recunosc
Semenul.

Dar nu pe oricare.
Ci numai pe acela
Care-mi şi este.

29 iulie 2009

luni, 27 iulie 2009

... modernitate


Da, trebuie să mă grăbesc. Să iau repede pătrunjel, morcovi, pâine şi smântână. E sâmbătă. E o zi încărcată. Foarte încărcată. Nici cafeaua nu mi-am băut-o. Nevastă-mea o făcuse dar eu, grăbit, am uitat s-o beau. Uite aici un automat, să-mi iau o cafea… Da, frige! Deci, să intru să iau smântâna … De care-o vrea nevastă-mea, că aici sunt en-soiuri! Da, să iau şi ultima-nghiţitură de cafea şi până atunci mă inspir şi cu smântâna… Bine, o iau p-asta, că e prima! S-o plătesc şi, fuga-fuguţa la morcovi! Uf! Să mă-ntorc la supermarket, să iau şi pâine!
În pas alergător, după morcovi şi pătrunjel, în piaţă. Bine că ăştia le-au pus pe toate-ntr-un loc. Parcă ştiau că mă grăbesc eu! Deci, două de pătrunjel şi-o juma’ de morcovi! Da, de kilogram, cum altfel! Mulţumesc, ţine polu’! Şi-o bere-două pentru mine, chiar dacă nu e pe listă, n-ar merge? Ba da. Şi, lângă bere, nişte chipsuri, ceva…
Da, mă-ntorc la supermarket! Parcă e-un făcut, când te grăbeşti, te mişti mai alandala!
Da, cu trei beri şi cinci pungi de chipsuri, parcă şi sacoşa are-un pic de aspect!
Aşadar, mi-am făcut treaba pe ziua de astăzi! Ia să-mi iau, pe fugă, şi-o-ngheţată, că merge după cafea! De ce să nu-mi mai iau şi încă o cafea, că azi e o zi tare lungă şi-ncărcată!


… Şi, astfel, personajul nostru, merge grăbit, sorbindu-şi cafeaua, în care şi-a pus restul de îngheţată, că tot n-are o mână de schimb, cu-atâtea pe capul lui!
Ajuns acasă, după ce, pe drum, şi-a luat şi-un sandwich, cu şuncă şi pui, dar şi-un pahar cu bere, domnul x, cu multe pe capul său, într-o zi foarte-foarte aglomerată, de week-end, după ce dă-n primire sacoşa cu cele patru elemente (pătrunjel, morcovi, pâine şi smântână), că roşii – al cincilea element, fuse uitat de dumnealui, la cât de multe avu de făcut, se instalează comod în faţa televizorului, unde, opt ore de-acu’-ncolo are mult de lucru: de văzut trei meciuri şi-un set de wrestling, colac peste pupăză, şi-o repriză din concursul teveului, cu Ţociu şi Palade, că doar nu degeaba a cumpărat şi el bilete (şi-acum are treabă, să vadă: câştigă ori ba?!)! Treabă, nu glumă! Nevastă-sa, n-are decât să-l ducă p-ăl mic în parc, să-şi cumpere roşiile, să facă mâncare şi să dea cu aspiratorul, dar s-o ferească sfântu' să-ncerce asta în timpul meciului: doar în pauze are voie! Şi, treaba ei, ce vrea să facă în restul timpului, după ce-l adoarme pe prâslea! Zicea, parcă, de situaţiile lunare, de la firmele unde lucrează, dar, treaba ei! Doar ziua are 24 de ore, nu?

sâmbătă, 25 iulie 2009

Sporovăind... CAVE!




Cain, cel care ne tot … căinează, latră dulce la noi,
lingându-ne buzunarele.
Dacă sunt pline, guduroşenia lui
Ţine până se golesc,
Dacă nu – va muşca DIRECT, tacticos şi tandru,
Din aorte, din ventricole,
De sete bându-ne sufletul,
ÎN AMBELE CAZURI.
După ce ne-a prizat tot ce putea
La soba pasiunilor sale … metafizice,
Cain-cel-care-ne-căinează
Trece la următorul
Strat metafizic al definirii noastre:
Strecurându-ne de urmele
Visurilor pe care, deja, le-a fumat.
Între timp,
Burta lui Cain-cel-ce-ne-căinează
Creşte.
Iar noi,
Scădem.
CAVE CAIN (DE CANEM…)

FIRST WILL TAKE MANHATTAN - Reverberaţii de week-end



FIRST WILL TAKE MANHATTAN
Vezi mai multe video din Muzica

Memory



Memory
Asculta mai multe audio Muzica

MINUNILE NATURII ! CAII !



MINUNILE NATURII ! CAII !
Vezi mai multe video din Animale

duminică, 12 iulie 2009

Desafinado by Joao Gilberto


hotROMania - Anca Parghel

Pe dinlăuntru fructele dor



Pe dinlăuntru fructele dor cocându-se-n chiar limita lor iar din mustoasa dezlimitare moartea le rumegă fără-ncetare fructele mor fructele dor nelimitate-n dulceaţa lor raza e sus rana e jos trupul de fructe e înca zemos prelins peste timpul în sine întors fructele dor fructele mor în rostuire-nmuindu-se-n dor fructul din sine moare în tine durere-ntru veci pe care-o petreci fructul e rază dorul e bază prin tine trecând cu tine murind pe dinlăuntru copt e-năluntrul rana e fructul.

Scott Ross plays Scarlatti and Soler 2/6 (via Luminita Sorega)

sâmbătă, 11 iulie 2009

neimpartitul

Adevăr al surâsului adevăr al cuvântului adevăr al privirii adevăr al uimirii adevăr al cutiei oranj adevărul risipirii-n picaj adevăr al pasului adevăr al popasului adevăr al bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.

duminică, 5 iulie 2009

midnight in the sunflower field

Sunflowers

for all friends

REFREN






Da. Într-un curând o să mă plec
De pe faleza din Baalbeck.

Şi raza cea demult făclie
O să-mi zâmbească-n năsălie
Iar Proust, în amintiri finale
Mă v-a-ntâlni-ntre petale
De cavaleri uitaţi în roze
Pedanţi şi bine prinşi în poze,
Înmurmuring măreţ
În terţi
Ori în octavele-ambient ale
timpanelor finale.

Da. De pe faleza din Baalbeck
Într-un curând o să m-aplec
Să-mi ud, într-un ocean discret,
Al sufletului bleu sonet.

Forgive me





FRAZE SI PUNCTE


Pedanți
locuitorii Terrei
scot șișul.
Îl înfig în gânduri
după care merg mai departe
cu genunchii zdreliți.
După un timp
ochi bolnavi
le macină sufletul.
Scot șișul
pedant
ucigând iubirea din inimă.
Chiar inima
c-o-njurătură glazură.
Mai departe.
Locuitorii Terrei
sorb lacrimi din nori.
Ale cui?

CER DE IULIE





Stând. Cu mâinile ancoră
Către cerul albastru
Pe care, îmbrăţişându-l,
Mă poartă-n sternu-i.
Asemenea eu.
Respirându-i desenele inimii
Din nouri
Şi prefăcându-mă, refăcându-mă
Pas ori pană.
Stând. Şi ascultându-i baterile
Inimii sale
În rondelurile uitate-n privirea-mi,
Memorie.
Stând. Pe albastru-i
Descriindu-mi visul
Care, astfel, începe-a respira
În afara mea,
Nouă fiinţă devenit.
Stând. Aşteptând. Lacrima-i
Ploaie pe umeri căzându-mi,
Întru port. Recunoaştere.
Cunună a renaşterii. Cunoaştere.

Asteptand ASTEPTAREA

sâmbătă, 4 iulie 2009

Bucureşti, strict secret - MONUMENTE

Eleni Karaindrou - Medley

Eleni Karaindrou - Ulysses\' Gaze



Eleni Karaindrou - Ulysses' Gaze
Vezi mai multe video din Muzica

Claude Debussy - Prelude to the Afternoon of a Faun



Claude Debussy - Prelude to the Afternoon of a Faun
Asculta mai multe audio Muzica

Rasfoind si de pe-aici

Idei in dialog

COMUNISM PE BURTA GOALA.


REALITATEA.NET - Episodul 4: Cincinalu'n patru ani jumătate
@

REALITATEA.NET - Tema lunii mai: munca
@

REALITATEA.NET - Foamea - Episodul 3: Batranii de coada
@

REALITATEA.NET - Foamea - Episodul 2: La coada
@

REALITATEA.NET - Foamea - Episodul 1: Povestiri de la coada