munte-drum

Un pas-pârâu se preumbla
Dinspre branduşe, spre izvor,
În primăvara tuturor
Ce-şi pot strivi în munte umbra.

Pe o cărare-n luminiş
Dinspre arcade, spre arcuş,
Sub care brazi îsi ferec-spinul
Lăsând în urmă doar seninul,
Prin pasu-mi se strecoară, iar,
Hai-huiul drum spre timp hoinar
Cladit din drumeţia-dar
Şi din al stropului nectar.
Pe coama muntelui - altar
De recunoaştere şi har,
Eu însami mă prefac în drum
Dinspre acolo spre acum.
Pârâu de munte-n joc urcând
Cu umbre-n tălpi călcând, strivind,
În urma-mi totul renăscând,
În urma-mi totul înflorind.

Doar muntele, pe coama sa
O poartă-n timp îmi despica.
Purtându-mă pe şaua-dor,
Dinspre brânduşe, spre izvor,
În primăvara tuturor…
Ce-şi pot păstra şi-n mine urma.