Inima mea aparţine Soarelui.
Peste tot unde răsare el,
Este şi inima mea.
Ochii mei sunt înrădăcinaţi
În cerul albastru.
Pretutindeni unde lumina
Se lasă filtrată de el,
Ochii mei văd.
Pasul meu vibrează-n
Muzica fără de sfârşit a humei.
Oriunde-i simt mirosul,
Renasc.
Braţele-mi se strecoară
Printre penele albe
Ale pescăruşului,
Purtându-mă peste valurile
Albastre, ale sufletului
Mării. -nghiţindu-mă-ntre valurile
Şoaptelor ei. Dintru care
Vorbele-mi decantează petrecerea.
Dinspre ureche, un delfin
Îşi caută ieşirea-n ocean.
Regăsindu-o, m-a risipit
În Arka numită Planeta Albastră:
Aortă, Ventricul, Sângele-mi însuşi!
5 mai 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu