ROŢI

Ne invităm unii pe alţii
La festinul propriei respiraţii.
Mai talentaţi ori mai stângaci,
Rapturi ale propriei imaginative
Risipiri în cuvinte-fragment.
Răstălmăcindu-ne sub lupele-abscise
Ale unor priviri de arici-primenici,
Ori de-ale nou-născutului pui perpetuu
Identificabil în lumina lumii. Sau a lunii.
- „Veniţi”, le spunem celorlalţi,
„Am nevoie de taina gândului vostru.
Vă-nţep, dar vreau gingăşie”,
-„ Vă mint, dar vreau ca adevărul să-mi
Reinventeze aorta.”
- „Veniţi”, le spunem celorlalţi,
încuindu-i în gândurile noastre.
Sau experimentându-ne răutăţile
Pe corzile alb-roşii-ale sufletului lor.
De clavecine întârziate-n azururi.
Şi ei vin. Mai mici ori mai mari.
Pitici peltici. Ori reverenţe-n
Continuă înălţare-n timpul nostru.
De-atâta aglomeraţie
Câtă se face, uneori, în noi
Uităm să mai respirăm.
Şi murim. Ducându-i mai departe
-n nunţile desăvârşitei identificări.

Ne reinventăm unii prin alţii.
La festinul care, în cele din urmă,
Prin noi se invită-n fiirea lucrurilor,
Participând împreună.