CER DE IULIE

Stând. Cu mâinile ancoră
Către cerul albastru
Pe care, îmbrăţişându-l,
Mă poartă-n sternu-i.
Asemenea eu.
Respirându-i desenele inimii
Din nouri
Şi prefăcându-mă, refăcându-mă
Pas ori pană.
Stând. Şi ascultându-i baterile
Inimii sale
În rondelurile uitate-n privirea-mi,
Memorie.
Stând. Pe albastru-i
Descriindu-mi visul
Care, astfel, începe-a respira
În afara mea,
Nouă fiinţă devenit.
Stând. Aşteptând. Lacrima-i
Ploaie pe umeri căzându-mi,
Întru port. Recunoaştere.
Cunună a renaşterii. Cunoaştere.