Faceți căutări pe acest blog

luni, 30 martie 2009

SEMNE


Cineva mă poartă
Prin viaţa-i,
Zi de zi, clipă de clipă,
Zicându-mi:
Ei, bine, asta
A trebuit să trăiesc!
Şi pe tine te doare?


30 martie 2009

Primăverile ratate-ale Veronei


Julieta a murit. În urma ei, legenda. Cărbune scrijelind reacţii, vise răstălmăcindu-şi utopia. Viaţa nu e vis. Viaţa e cenuşă. Deseori. Şi-n urma-i, suflete rămân zbicite de anotimpuri care nu mai renasc, speriate de intensitatea rănii.

Nina Mazur a încercat să-şi imagineze cum ar fi putut reacţiona mama Julietei, Lady Capulett, după evenimentul consacrat de domnul Shakespeare, în ROMEO ŞI JULIETA.
O Lady Capuletti frivolă, o eventuală .. oglindă a Julietei, dacă şi-ar fi ratat intrarea-n istoria iubirii, alături de Romeo. O mamă ce-nvaţă să devină Mamă, până-n finalul piesei. O Mamă ce-şi poartă crucea.

Astfel, Julieta a murit. Înainte de ea, Tybalt fusese ucis de Romeo. Povestea propriu-zisă a dramei lui Shakespeare este arhicunoscută, vom relua doar momentele care-ncheagă trama piesei Ninei Mazur. De ce ne interesează Tybalt? Pentru că el este … vechiul Romeo. Adică, iubitul lui Lady Capulett, ea însăşi măritată-mpotriva voinţei ei la treisprezece ani, cu omul de vază, Capulett, care, la acea dată avea patruzeci de ani (acum are circa 54-55). Tybalt este vărul Julietei şi, totodată, iubitul mamei sale.

Prinsă-ntre povestea proprie şi cea a fiicei sale, Lady Capulett nu ştie pe cine să plângă mai întâi: pe Tybalt, ucis de Romeo (faţă de care, astfel, are un profund sentiment de ură), sau pe fiica-i, Julieta, pentru a cărei moarte-l învinovăţeşte, la început, pe acelaşi Romeo, care intră în viaţa familiei Capulett pentru a strica o aproximativ-tihnită fericire (mama-l iubeşte pe Tybalt, cu o anumită furie, tatăl i-a găsit fiicei omul de vază, frumos, bogat şi cinstit, pe Paris, cu care s-o mărite, la cruda-i vârstă, de treisprezece ani). Încet-încet, în faţa noastră, mama-şi conştientizează drama, în toată amplitudinea ei, în finalul piesei, frivola Lady Capuletti devenind, în sfârşit, Mama Julietei, fiica moartă.

Mugur-altoi pe tulpina dramei shakespeareene, LADY CAPULETTI prilejuieşte Nevenei Miteva, regizoare bulgară, ca şi Luminiţei Borta, actriţă a Teatrului AL. DAVILA, din Piteşti, un mic exerciţiu de prestigitaţie artistică, actriţa jucând în piesă nu mai puţin de 7 roluri (Mama, Doica, Soţul Doicii, Tatăl – într-un superb moment de pantomimă, foarte frumos prins şi scenografic, Tybalt, Julieta, parţial-Romeo), poate, chiar opt… Pe traseul cărora suntem purtaţi spre un final dramatic, katharsis extrem de fin realizat de cele două (regizoarea – scenografă, semnând şi coloana sonoră: Primavara-Vara din Anotimpurile, lui Vivaldi – şi actriţă).

Rememorând, în liniştea chiliei, care numai liniştită nu-i (cu martorul-oglindă extrem de insidios şi de dur - un alter ego jupuitor, oglinda asta!), principalele momente care-au adus-o aici, Lady Capuletti – în interpretarea Luminiţei Borta - traversează, sub ochii noştri (mereu miraţi şi, în cele din urmă, prinşi în ceaţa cenuşie a urmelor focului lăuntric, mistuitor) istoria propriei vieţi: o copilărie şi o adolescenţă brusc oprite din creştere, care-ncearcă, prin Tybalt, să-şi trăiască iubirea vieţii, în umbra calităţii de mamă-copil şi a celei de soţie-obiect social. Şi, când totul părea că se aşează, drama propriei fiice o determină, tragic, să-şi asume calitatea. De Mamă. Dar, prea târziu. Dureros şi fără ieşire de târziu!

Luminiţa Borta - Doica, extrem de fin şi plin de umor personaj; - Soţul Doicii, grobian; Tatăl – sec, ţeapăn; Tybalt – amantul profund îndrăgostit, plasat şi în .. frauduloasa situaţie a protectorului întregii familii; Julieta – copil, fiică, iubită; Romeo – umbră care lasă-n urma-i umbre şi, apoteotic, mai ales în final – Mama (Lady Capuletti) cea care-mbătrâneşte-n cincizeci de minute-n faţa noastră, dansând între o primăvară mult prea complicată spre-a-nmuguri firesc şi o vară brusc îngheţată!
Regizoarea bulgară, Nevena Miteva, folosind mijloace scenografice şi muzicale minimale, dar foarte bine plasate (costumul multifuncţional, de epocă, al lui Lady Capuletti, crucea şi oglinda – plasate în zone limită şi, totodată, complementare-ale scenei, centrate de pelerina-giulgiu – ca elemente scenografice, şi Anotimpurile vivaldiene, pasaj Primăvara, rupt, Vara-ngheţat..), prilejuieşte actriţei Luminiţa Borta un rol .. multifuncţional, care-i pune în valoare dimensiunea dramatică şi veleităţile artistice, mult prea puţin folosite pe scena noastră prăfuită de provincie….

Julieta a murit. În urma ei, îndurerata-i Mamă, speriată de propriu-i destin, îşi topeşte-nţelegerea-n focul mistuitor al durerii, al treceri-n spatele oglinzii. Unde, întotdeauna, e frig.
Acesta este sentimentul cu care am ieşit sâmbătă, 28 martie 2009, din clădirea Teatrului Al. Davila, din Piteşti, unde, la Sala Studio, piesa scrisă de Nina Mazur a prilejuit un mic regal artistic actriţei Luminiţa Borta şi regizoarei Nevena Miteva. Din Bulgaria.

30.03.2009
Laura Ion

duminică, 29 martie 2009

Timpul traieste

Timpul traieste.
E viu!
Are viata.
Respira.
Cand il dor secundele,
Ori cand il macina nisipul
Clepsidrei,
Din rana-i sangele curge
Imbalsamand tarana-n
Rosul asfintit.
Pe timp il doare tacerea.
Il dor rapturile si condensarile
Pe care oamenii i le impun.
Il dor chiar inimile moarte
Ori gandurile-umbra.
Pe timp il doare
Ziua mai scurta c-o ora, c-o secunda.
Intotdeauna, la finele lui marte,
Timpu-si plange ora ucisa.
N-ati observant asta?
Ce fericit e-n octombrie,
Cand inima-i crestea-ntr-a
25-a ora!
Pe timp il doare
Duminica in care-si
Pierde saizeci de minute,
Treimiisasesutedesecunde
Preschimbate-n
Treimiisasesute de lacrimi
Prelinse-n mare.

29 martie 2009