Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 25 aprilie 2009

arond


Cu mâna cea stângă
Îmi umblu prin umbră
Căind depărtările
Plutindu-mă-n mările
Ce-adânc mă cuprind
În leii de mare-nghiţindu-mă

Cu mâna-mi de-ntrecere
Ce-mi fulgeră-n secere
Lumina o-ncerc
Rănită de cerb

….Şi ea, mâna mea,
Uitându-mă-n stea
Cu sângele-mit
Ce şi la-ndoit
Prin cald jurământ…
Da, ea, mâna mea,
Pe frunte-mi crestează
Îndemnul
“Fii trează!
Veghează!

La timp. La nisip
Că-i cald, fără chip.
Umbrindu-te.
Uitându-te!”

Da, ea, mâna mea,
Cea stângă,
Ca stea,
Aşa că-mi zicea:
“umbrindu-te!
El, nisipul,
Rebel.
Şi mult prea stingher
Când nu treci cu
Binecuvântare PRIN el!”

marți, 21 aprilie 2009

munte-drum


Un pas-pârâu se preumbla
Dinspre branduşe, spre izvor,
În primăvara tuturor
Ce-şi pot strivi în munte umbra.

Pe o cărare-n luminiş
Dinspre arcade, spre arcuş,
Sub care brazi îsi ferec-spinul
Lăsând în urmă doar seninul,
Prin pasu-mi se strecoară, iar,
Hai-huiul drum spre timp hoinar
Cladit din drumeţia-dar
Şi din al stropului nectar.
Pe coama muntelui - altar
De recunoaştere şi har,
Eu însami mă prefac în drum
Dinspre acolo spre acum.
Pârâu de munte-n joc urcând
Cu umbre-n tălpi călcând, strivind,
În urma-mi totul renăscând,
În urma-mi totul înflorind.

Doar muntele, pe coama sa
O poartă-n timp îmi despica.
Purtându-mă pe şaua-dor,
Dinspre brânduşe, spre izvor,
În primăvara tuturor…
Ce-şi pot păstra şi-n mine urma.

luni, 20 aprilie 2009

CARTUŞUL E GOL


Pic! Din picătură nimic
Nu se cade să risipim,
Fiindcă ea este lacrima
Îngerului pe care-l iubim.
Pic.
Din picătură nimic.
Doar surâsul
Privirii îngerului îl risipim.
În urma ochiului Său
Picătura înalţă
O altă mare,
Un alt ocean, Ochean
Pentru rănile paşilor noştri
Umbriţi, blând alean.
Cartuşul e gol.
Ploaia l-a golit
De praf. Pic!
Din ură - Nimic!


(19.04.2009)

Brize


Valuri de mare-mi respirau
În ceafă
Răstălmăcindu-mi fiecare
Gând,
Respiraţia-mi se înclesta
Pe marginea brizei
Fumând ultima remuşcare
a-nserării.
Per-fect! Auzii şuierându-mi
Prin oase
Năduful vineţiu
Al umbrei ce mi se-ntipărise-n
Fiinţă, odată cu rana
Prelinsă din ceafă.
PERFECT!
Şi clipa-mi se scurse
În briza însăşi.