http://www.youtube.com/watch?v=yY2Ugpst9VY
În castelul meu e vară
Soarele s-a lămurit:
Razele îl înconjoară
Să-l ferească de umbrit…
În castelul meu de frunze
E doar vară. Şi-au plecat
Rândurile risipinde
Ale timpului, uitat.
Bat secundele în valuri
Să re-ntoarcă-ntre clepsidre
Ale frunzelor voaluri
Şi castelul să-mi închidă.
Dar tic-tacul nu mai are
Sarea mării aurită.
El doar trece, poate doare
Şi se sfarmă-ntr-o absidă…
În castelul meu e vară!
Vară veşnică şi blândă.
Peste care se coboară
Doar un pas, ca o izbândă.
aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
vineri, 29 mai 2009
dia(helios)log
http://www.youtube.com/watch?v=KRjxraeiaPA
@ Mulțumesc @ - înseamna, de fapt:
@ Adio. M-ai reîntâlnit cu mine! @
Pe drumul dintre
Câmpurile cu Floarea-Soarelui,
Doar izvorul memoriei susură…
@ Mulțumesc @ - înseamna, de fapt:
@ Adio. M-ai reîntâlnit cu mine! @
Pe drumul dintre
Câmpurile cu Floarea-Soarelui,
Doar izvorul memoriei susură…
Ciresar
http://www.youtube.com/watch?v=L-5jjTGrTkQ
Plecând, în dimineţile Cireşarului,
Spre drumuri ce-şi cuprind
Înţelesurile în fructul
Ce fost-a mugur,
Mă-ndrept spre oglinda
Ce-mi cară-n fiecare zi
O parte din chip
Într-altă parte.
Nu sunt singură-n drumul meu.
Pe măsură ce-n lumea asta
Rămâne tot mai puţin din mine,
Îngeru-mi se lasă tot mai greu,
Când pe un umăr, când pe altul,
În luptă, pe stângul, cu umbrele...
Uneori purtându-mă pe aripile sale. Însuşi.
...Vedeam oameni care, zice-se,
vorbeau singuri.
Eu cred că, de fapt, traduceau îngerului lor
Impresii ale paşilor petrecători.
Eu cred că ei vorbeau cu îngerulu-şi...
Îndepărtându-se tot mai mult
De propria respiraţie,
De umbre...
Dintru mine chiar ieşise
Timp petrecut între o pană şi alta
Din aripile îngerului.
Nici el înţelegându-şi zborul.
Dar mugurul însuşi fiind.
Eu? El…
Plecând, în dimineţile Cireşarului,
Spre drumuri ce-şi cuprind
Înţelesurile în fructul
Ce fost-a mugur,
Mă-ndrept spre oglinda
Ce-mi cară-n fiecare zi
O parte din chip
Într-altă parte.
Nu sunt singură-n drumul meu.
Pe măsură ce-n lumea asta
Rămâne tot mai puţin din mine,
Îngeru-mi se lasă tot mai greu,
Când pe un umăr, când pe altul,
În luptă, pe stângul, cu umbrele...
Uneori purtându-mă pe aripile sale. Însuşi.
...Vedeam oameni care, zice-se,
vorbeau singuri.
Eu cred că, de fapt, traduceau îngerului lor
Impresii ale paşilor petrecători.
Eu cred că ei vorbeau cu îngerulu-şi...
Îndepărtându-se tot mai mult
De propria respiraţie,
De umbre...
Dintru mine chiar ieşise
Timp petrecut între o pană şi alta
Din aripile îngerului.
Nici el înţelegându-şi zborul.
Dar mugurul însuşi fiind.
Eu? El…
joi, 28 mai 2009
Gina Patrichi, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc - Stalpii societatii 1
http://www.youtube.com/watch?v=4EBTIq4Mikg
Abonați-vă la:
Postări (Atom)