aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
marți, 22 septembrie 2009
rest
- Nu ai nimic, mi-au spus cu dispreţ.
- Nu eşti nimic, au continuat,
- Mai bine nu te-ai fi născut, le fu concluzia.
- Nu ştiu de ce zâmbeşti, pe ce te bazezi? - întrebară, considerând că nici nu am dreptul să le dau un răspuns.
- Pe ce se bizuie pasărea, când zboară, le-am răspuns, dând bineţea cuvenită zilei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)