Faceți căutări pe acest blog

marți, 10 noiembrie 2009

Dresorul de şobolani



Avea deja câteva workshopuri la activ. Mergea destul de bine afacerea. Materie primă – câtă vrei, cu fondurile pentru cârpe şi cretă, era mai greu.
Se gândea să-şi diversifice modul de predare, pentru că se plictisise el, nu pentru că piaţa o cerea.
Fiecare nou modul îi oferea şansa de a se cunoaşte mai bine pe sine, în funcţie de modul în care reacţiona la stimulii şobolanilor. Care, pe lângă faptul că, din cauza ofertei promoţionale şi a „cârligului” inserat în anunţ, nici nu se mai uitau la contravaloarea cursului, veneau la el deja .. formataţi, astfel încât nu-i mai cădea în sarcină decât canalizarea spre un obiectiv anume.
Puţin caşcaval declanşa potenţe nebănuite, fiecare şobolan oferindu-se integral oricărui proiect.
Zeci de ani de exerciţiu favorizaseră dezvoltarea unui tip special de şobolan: pe de o parte, extrem de maleabil, iar pe de altă parte, la fel de mobil psihic, „princiarmente” labil – din punct de vedere moral, indiferent pe ce treaptă socială se găseşte. Cu astfel de materie primă, era foate greu să rezişti unor tentaţii. Să nu .. ceri prea mult, când erau gata să dea totul, pentru foarte puţin.
În timpul din urmă, şi-a permis el însuşi mici experimente (cam nedeontologice, se înţelege), care nu numai că au mers, dar chiar filiera promovării noilor cursanţi pe diferite trepte ale societăţii s-a dezvoltat nesperat de mult. Devenise, astfel, cam imun la criticile unora din branşă, care, geloşi pe succesul lui profesional, îl tot călcau pe butoni. În definitiv, de ce ar fi fost atât de bine cotat Pavlov în ştiinţele psiho-pedagogiei, dacă nu i-ar fi fost fructificate cercetările cum se cuvine? De ce şi-ar fi făcut el mai multe mustrări de conştiinţă, decât alţii? Cu atât mai mult cu cât, obiectul muncii sale începuse să fie atât de căutat pe piaţă?
Oricare şobolan ieşit din „mâna” lui, avea un traseu social deja bine determinat: ca angajat de succes în dispozitivul guvernamental, ori, în cel mai prost caz – aşteptând schimbarea guvernului, materia primă a noului guvern. Existau şi cursuri mai ieftine, în cadrul cărora erau formaţi membrii locali ai celor două entităţi (prezentul şi noul guvern), pentru că trebuia să existe continuitate, nu-şi putea permite nimeni acte de indisciplină ori de fixare pe alte priorităţi. Era necesar acel tip de infuzie/difuzie fără conţinut controlabil, în directă, dar şi discretă, promovare de la Centrul activ.
La începutul activităţii sale, deşi ştiuse că va fi un domeniu de succes, pentru că avea semnale clare că macrodresura anterioară dăduse roade, nu-şi permisese nici să viseze că va deveni un fel de guru naţional în domeniu. Totuşi, cineva trebuia să valorifice moştenirea. De ce să nu fi fost chiar el! Cineva tot trebuia să rişte!
Da, mai era puţin şi începea noul modul. De data asta riscase, cerând costuri de înscriere foarte, foarte mari: şi asta mergea, având muşterii peste numărul admis, astfel încât îşi luase şi un conferenţiar, pentru un modul geamăn. Afacerea era în profundă şi de neoprit dezvoltare: tot mai mulţi dorindu-şi să fie şobolani trecuţi prin şcoala sa de dresaj. Deci, nu mai mergea cu şobolanii analfabeţi, instinctuali, era nevoie de fonduri tot mai serioase pentru cârpe şi cretă, aşadar!
Rămânea, totuşi, o întrebare: cine vor fi viitorii beneficiari ai muncii lui, dacă toţi vor deveni şobolani dresaţi?

E iarnă iar...


E iarnă iar.
În simetrii difuze,
Se-ntorc, primenitor?, regrete ca un far,
Ce-şi luminează propriile insomnii.
Nu-i nou prea mult.
Aceleaşi risipiri în van
Se-adună,-nţepător?, ca într-un cult
De mănăstiri pustii..
Noi, iarăşi noi.
Păşind pe rănile-n petrecere.
Simetrici defilând
Din 20 în 10...; cu douăzeci de
Naşteri în zadar trecând
În noul vis, în noul an...
E iarnă iar..
Rotund e pumnul încleştat.
Va ninge în zadar
Din nou?