proximităţi

Cum dispar ele, chipurile, unele într-altele, ascunzându-se ba sub o privire, ba sub o cută sonoră ori sub un gând multiplu de trei.
Imersiuni tot mai adânci, uneori răstălmăcitoare, alteori pline de tâlc ori de umbre, într-o fiinţă dinspre/despre care nu ştim mai nimic.
Chipurile în spatele cărora stau ochi, ori deja gânduri, judecăţi sau, deja, verdicte. Dinspre care vine un zâmbet, o piatră, oricând, orice.. Perisabile, căzând în cutele timpului, uitând, adesea, asta; nisip.
Ele, feţele acestea purtătoare de respiraţie, cât bine pot face, dar şi cât rău!
Sub unda sonoră a pasului fragedei note "Mi", poate fi-vor ..."Sol" de bună vecinătate în proximitatea clipei ...