SIMPLU? Simplu...

Erau la un bar
Vorbeau. Se mai întâlnisera
Odată - cinci minute,
Altă dată - zece,
Ori, cel mult douăzeci.
Şi nu de prea multe ori.
De fiecare dată spunând,
Fiecare, ceva esenţial.
Atât de important, încât simţiseră nevoia să se revadă.
Acum, unul lângă altul, vorbeau.
La un bar. Umăr lângă umăr.
De parcă s-ar fi cunoscut de o mie de ani.
La un moment dat, el şi-a ridicat
Privirea spre ea
(am uitat să spun, nu se priveau
Mereu. Însa, când o făceau,
Ochii povesteau biblioteci întregi de cuvinte,
Şi impresii, şi stări).
Simţind, ea-l privi, la rându-i.
Toate cuvintele dintre ei au tăcut.
Ochii le înotau. Doar atât.
Zece secunde
Între inimile lor cascade de energie
Pură alimentă lumina
Întregului burg.
Şi nimeni nu ştiu de unde vine lumina.
Zece secunde. Şi-atât.
După care totul reintră în
Normal. Ambele lor inimi băteau
La fel. Acelaşi puls, aceleaşi intensităţi.
Lumină albă între ele curgând.
Fără cuvinte, ea se ridică.
El întelese.
Ea-i puse, uşor, mâna pe umăr.
Pe suflet, de fapt.
Şi, privindu-l ca-n oglindă,
Plecă. Lăsându-l gol.
Pe scaunul unui bar oarecare.
Când se-nchise uşa,
O căldură definitivă se cuibări-n el:
Ea creştea în el.




(vals de las aves SWANK LAKE :) Originalul...)