Faceți căutări pe acest blog

luni, 23 mai 2011

ziduri


Am obosit să-mi inventez bucurii, 
să … brevetez relaţii sociale unde nu-s, 
ori să întretin “prietenii” imaginare…
Merg pe stradă printre oameni destul de oarecare, 
care mă privesc cu ochi de toate nuanţele, 
numai cu bunăvoinţă, nu. 
Mă … livrez ruginind-mi neuronii şi terciundu-mi aorta-n dialoguri purtate doar între … ochiul meu cu imaginea-i, din oglindă…
Prea multe bune intenţii care nu au niciun răspuns!
Zdrenţuite de tăcere, 
murmurul propriu nemaifiind în stare să inducă în eroare …
Paşi-mi se pierd, 
tot mai târzii, 
printr-o lume cu care asemănările-mi sunt tot mai trecătoare.
Strălucirea ochilor mei, 
pierdută pentru-a dubla conturile unor stăpâni ahtiaţi după banii lor,
începe să strecoare tot mai dese umbre şi-n sufletul meu.
Unde-s aşa-zişii de semeni?
Li s-au uscat cireşele-n gâtlej?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu