Fernando Pessoa păşeşte subtil
Pe latura dreaptă a
Bulevardului Rose
De pe sub care, când şi când,
Un râu, în aritmică strecurare,
Vizualizează mulţimile
Petrecătoare.
Nu ştiu dacă,
În multiplicităţile sale,
Ideea pe care şi-o face
Apa despre
Nu e chiar una din
Circumvoluţiunile pessoane...
Astfel încât,
Astfel că,
Bulevardul Rose
Însuşi un vis fernandoan
Pare a fi.
Eu însămi, croşetând cuvinte,
O reverie de-a sa fiind?
O imagine mişcătoare-n timp,
Ce se rostogoleşte
Prin regatu-i
Abscons, uitată-n claritatea frazei sale,
Nude-n piele de reptilă
Anistorică?
Nu ştiu. Dar topica
Pasului sub care, scrâşnind,
Moare frunza,
Respiră pessoan...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu