Faceți căutări pe acest blog

vineri, 19 aprilie 2013

FLIGHT – ZBORUL pilotului către sine



Whip Whitaker, un pilot talentat, foarte bun profesionist, însă alcoolic şi narcoman... - în câteva linii directoare cam acesta este eroul interpretat în stilui inconfundabil de un actor care de obicei îşi ia în serios orice personaj, anume: DENZEL WASHINGTON, în FLIGHT (Zborul).




Începând din preziua zborului care i-a schimbat şi lui viaţa, dar şi altora – 6 persoane chiar decedând, filmul lui ROBERT ZEMECKIS ne pune faţă în faţă cu un personaj pe care-l putem crede orice, numai pilot nu.
Este divorţat, are un copil care locuieşte cu fosta soţie, şi se află într-o relaţie cu o colegă de serviciu, o stewardeză cu care chiar intră în tură în dimineaţa următoare (din păcate, aceasta va fi una din cele şase persoane ..).

În pofida faptului că Whip Whitaker este alcoolic şi narcoman, cauze care-i provoacă o anumită stare de viciere a conştiinţei, dar şi un mod mai brutal de a se manifesta, calităţile sale umane profunde, dar şi cele profesionale sunt păstrate la nivel major, lucruri care vor fi scoase la iveală atât urmare a derulării zborului respectiv (aflându-se la cârma unui avion defect, reuşeşte să-l piloteze magistral, aducându-l la sol cu pagube minime, prin manevre şi tehnicile de pilotaj teribil de ingenioase pe care le-a folosit - în derularea anchetei, la un moment dat, un număr de 7-8 piloţi foarte buni sunt puşi să simuleze situaţia zborului respectiv, niciunul din aceştia nefiind în stare să aducă avionul întreg la sol), cât şi în relaţia cu Nicole Devlin, la rândul ei – o dependentă de alcool şi de droguri, fiecare, în scurtul moment în care se întâlnesc, încercând să-l susţină pe celălalt..

Ca spectatori, ne putem pune întrebarea dacă nu cumva, într-o stare de conştienţă neafectată de alcool şi droguri, el nu ar fi reuşit să previzioneze mai dinainte problemele avionului, astfel încât să reuşească aducerea la sol a întregului număr de pasageri şi personal de bord.. Totuşi, chiar şi comisia de anchetă înclină să-l considere nevinovat, urmare şi ajutorului activ dat de şeful sindicatului, care-i anulează probele toxicologice luate în spital, în care se evidenţia clar că pilotul se afla atât sub influenţa băuturilor alcoolice, cât şi a cocainei. În cele din urmă, finalul filmului este unul moralist, capacitatea sa de a minţi blocându-se în momentul în care urma să dea vina unui gest al său (băuse trei sticle de votca în timpul cursei) pe exact stewardesa pe care, la începutul filmului, o numea chiar „a doua sa soţie”...
ZBORUL care i-a dat şansa de a fi devenit erou naţional, îl pune în situaţii umane diverse şi diferite. Încearcă să-şi domine dependenţele de alcool şi de droguri, fără a reuşi. Un fiasco, la primul nivel, fiind şi relaţia pe care şi-o doreşte cu Nicole Devlin. Calitatea sa de tată are şi ea vicii teribile.
Astel încât, în cele din urmă, eroul naţional, pilotul care reuşise să aducă la sol, prin manevre numai de el ştiute, un avion cu aproape toţi pasagerii la bord, relativ întregi, ajunge în închisoare, pentru gravă neglijenţă în serviciu, situaţie în care ajunge să preţuiască libertatea pe care şi-a câştigat-o, depăşindu-şi dependenţa de alcool şi de droguri. Filmul încheindu-se cu o scenă care ne poate duce cu gândul inclusiv la recuperarea relaţiei dinter tată şi fiu. Concluziv: cât trăieşti şi ai încă o minimă capacitate etică, poţi reabilita aproape orice greşeală, viaţa îşi dă şansa să repari o greşeală, dacă accepţi chiar şi modul în care-ţi e oferită şansa respectivă...


Filmul este unul profesionist lucrat, jucat impecabil de actori (printre care: JOHN GOODMAN – furnizorul de cocaină, BRUCE GREENWOOD – şeful sindicatului, DON CHEADLE – avocatul angajat de sindicat ori MELISSA LEOinterpreta lui Nicole Devlin, DENZEL WASHINGTON reuşind încă unul din rolurile sale deosebite, bine conturate, prinse, jucate), condus profesionist de regizorul ROBERT ZEMECKIS, „reţetarul” de succes filmic al americanilor fiind bine pus în peliculă, dar şi tendinţa morală a regizorului, fără a epata cu această stringenţă, însă cu „străzi” bine delimitate în acţiune încă din scenariu (JOHN GATINS), care să construiască o mică „autostradă a adevărului salvator” ..., ZBORUL fiind ambivalent: cu salvări şi pierderi atât în realitatea exterioară personajului, cât şi în insideul său, moral şi afectiv.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu