Aşadar,
80 de milioane. De zloţi. Care au avut şi ele importanţa lor în rezistenţa
SOLIDARITĂŢII, atât în faţa burghezilor comunişti (expresia nu este greşită,
astfel stând lucrurile în fapt), cât şi ale tancurilor poloneze de ..sorginte
sovietică..
Da,
e un film. Artistic. Inspirat însă din faptele reale, petrecute la Wrocław,
în anul 1980, culminând cu 3 decembrie 1980, data efectivă a operaţiunii, şi
încheindu-se chiar în noaptea declanşării acţiunii SINCRONIZARE, adică
instituirea legii marţiale.
Un
film care ne aduce şi nouă aminte de cozile de la ulei, zahăr, benzină, pâine –
toate cartelate (tinerii făcând cunoştinţă cu lucruri pe care nici nu şi le
imaginează), dar şi de faptul că pe vremea aceea încă mai speram, aveam
alternative .. , iar oamenii care aveau demnitate atunci erau în număr mult mai
mare decât cei de azi.
Calitatea
umană a celor implicaţi în evenimente, de la simpli muncitori, la clericii
catolici, caracteristică societăţii poloneze, a determinat, în cele din urmă,
victoria (cuvântul emblemă, devenit prenumele copilului unuia dintre eroii
principali) SOLIDARITĂŢII.
Bazat
pe fapte reale, filmul readuce în memorie gestul curajos al unui grup de tineri
din cadrul Sindicatului SOLIDARITATEA, care au avut curajul să retragă de la
bancă sumele de bani care constituiau fondurile efective, constituite din
cotizaţiile membrilor sindicatului,
astfel salvându-le de comunişti.. Cu complicitatea tacită a directorului
băncii. Cu implicarea unor cadre medicale, membre sau nu ale SOLIDARITĂŢII,
care nu şi-au permis să ucidă pacienţii în spital, cum s-a întâmplat la noi în
decembrie 1989. Chiar cu implicarea tacită a unor cadre din armată, o forţă a
statului polonez în care verticalitatea a încercat să se conserve mai bine
decât în Miliţia-securistică... Conducătorii lor chiar (Stanisłav Kania,
secretarul general al partidului în momentul evenimentelor, predecesorul în
fapt al lui Gorbaciov, iniţiind unele reforme sociale care au şi dat ... apă la
moară SOLIDARITĂŢII, organizaţia muncitorilor pe care el a recunoscut-o,
totodată fiind adeptul unei colaborări tot mai active cu Biserica Catolică,
iniţiative pe care le-a plătit, fiind destituit de sovietici, pentru că „nu a
trecut testul”, de lingău kaghebist) fiind, în general, oameni de o calitate
morală ceva mai bună decât dej-ceauşescul noştri..
Solidaritatea
– adică acea stare de graţie care s-a dizolvat tot mai mult în ultimii peste 20
de ani, în grade diferite de la ţară la ţară din Est, în cazul polonezilor ea
încă mai având suficientă forţă, încât să mai dea roade şi azi, spre deosebire
de majoritatea celorlalte ţări est-europene..
De
fapt, sunt lucruri în istorie care se petrec strict într-o ţară ori alta, în
funcţie de oikumenă, de conştiinţa şi de calitatea locuitorilor săi. Polonia
este o astfel de ţară. În care şi artiştii şi-au ..permis să fie aproape mereu
mult mai curajoşi decât în alte ţări, în care implicarea clericilor a fost în
favoarea maselor de credincioşi, nu a protipendadei securisto-comuniste, în
care demnitatea persoanei a avut o valoare constantă la nivelurile întregii
societăţi.
Regizorul Waldemar
Krzystek, mergând pe linia Andrzej
Witold Wajda, autorul OMULUI DE FIER, şi a lui Roman Polanski cu al său CUŢITUL ÎN APĂ, printre alte, coscenarist, alături de Krzysztof
Kopka, a mizat pe o distribuţie relativ virgină, cu actori în general mai puţin
cunoscuţi publicului extrapolonez, din punctul meu de vedere, anume: Wojciech
Solarz, Krzysztof Czeczot, Maciej Makowski, Piotr Głowacki, Agnieszka
Grochowska, Olga Frycz, Agnieszka Podsiadlik, Krzysztof Stroiński, cu excepţia
lui Mariusz Benoit – interpretul lui Tadeusz Markuć "Stary", a lui
Krzysztof Stroiński – interpretul preotului, "Żegota" şi a lui Adam Ferency - Arhiepiscopul Henryk
Gulbinowicz, un rol foarte bun creând Piotr Głowacki, interpretul securistului.
Adam Ferency - Arhiepiscopul Henryk Gulbinowicz.
Miza scenariului, a
regizorului, a filmului – în general, a fost, cred, nu numai relatarea câtmai
corect şi coerent posibil a evenimentelor respective, ci aducerea în memorie a
curajului şi demnităţii personajelor, corolar al unui moment în care Polonia
devenise o naţiune extrem de importantă şi capabilă să rupă din temelii acel
mocirlos tratat de la Yalta, necesar poate pentru momentul semnării lui, dar cu
rezultate catastrofale în timp, pentru naţiunile care au fost livrate
sovieticilor. Un pariu artistic pe memoria regeneratoare, care generează
valoare prezentului..
http://youtu.be/iW_kp0n7lds
http://youtu.be/iW_kp0n7lds
Şi,
ca o remarcă personală finală, în loc de concluzie:
Când
vezi grofii securisto-comunişti din toate categoriile potenţaţilor, cât de
bestii puteau fi, corupţi şi coruptibili până-n măduva oaselor, idioţi şi
lingăi, ordinari şi ahtiaţi după sânge ca nişte vampiri, târâtoare umane de cea
mai joasă speţă, te apucă groaza, conştientizînd că în majoritate economiile
ţărilor din Est au ajuns aproape exclusiv în mâinile acestor ticăloşi, în
multdorita-ne libertate ajungând ca astăzi să muncim pentru aceşti călăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu