Sărbătoare
e când porumbelul
Îşi
strecoară aripile prin
Respiraţia
văzduhului auriu,
Nu
când cârduri de maşini
Omoară
zborul sub roţi,
Grăbind
înserările...
Sărbătoare
e viaţa surâzând
În
delicatul mers al porumbelului
Ce-şi
caută grăunţa printre
Urechile
zbârlite de iarnă
Ale
ierburilor
Sărbătoare
e gânguritul
Aghiesmuit
cu ciripitul
Pe
pajiştea de suflet
A
razei prin care soarele
Îndumnezeieşte
continuu lumea,
Dăruindu-ne
timpul cel de aur
Al
Dimineţilor.
Sărbători
sunt lucrurile simple,
Fiinţele
mici şi gingaşe
Prin
care Dumnezeu îşi trimite
Surâsul
în lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu