Faceți căutări pe acest blog

marți, 5 martie 2013

Cehov – doctorul fără arginţi



Schiţele de caracter ale lui Anton Pavlovici Cehov: „Cerere în căsătorie” şi „Ursul” s-au contopit extrem de inteligent, cu tuşe delicate, mozartiene, în regia Cezarinei Udrescu, la premiera de sâmbătă, 02 martie 2013, de la Teatrul Al. Davila din Piteşti.
Regizoarea Cezarina Udrescu a dorit un Cehov cât mai curat posibil, cu amprente contemporane doar cât să antreneze atenţia publicului, spectacolul său emanând o deplină încredere în autor, tendinţa regiei nefiind una acaparatoare faţă de acesta, ci una de camaraderie, situaţie care s-a circumscris şi modului cum se pare că a lucrat cu actorii.
Luminiţa Borta – protagonista ambelor minipiese -, alături de cei doi parteneri principali: Dan Andrei, în „Cerere în căsătorie”, respectiv de Puiu Mărgescu, în „Ursul”, s-a „cabrat” inteligent pe cele două roluri, încercând să „ţină mâna” regiei, în sensul unei continuităţi uşor ironice a temelor schiţelor susmenţionate, personajul ei fiind ligamentul opţiunii pentru montarea în comun a celor două texte.

                                           secvenţă din CERERE ÎN CĂSĂTORIE
                                         (Dan Andrei - cu spatele şi Robert Tudor)

Am remarcat în mod special interpretarea lui Dan Andrei, un actor teribil de motivat, talentat, muncitor şi inventiv, care şi-a condus extrem de persuasiv personajul, alegerea sa de către regizoare fiind benefică pentru ambele părţi. Deşi în plan secund, interpretarea rolului Luca de către Adrian Duţă mi s-a părut, de asemenea, una absolut meritorie. Ieşind din carapacea sa uşor cabotină, Puiu Mărgescu a creat un personaj credibil în Ursul, pendulând creativ în jocul de replici cu cei doi actori colegi: Luminiţa Borta şi Adrian Duţă. Un rol important în economia artistică a spectacolului a făcut, de asemenea, Robert Tudor - tatăl din „Cerere în căsătorie”, cu replici bine jucate atât în cadrul tandemului Tată – Fiică (Robert Tudor – Luminiţa Borta), cât şi Tată – Pretendent (Robert Tudor – Dan Andrei).
Daniela Butuşină, Tudoriţa Popescu, Marius Pieca şi Robert Chelmuş, iobagii, respectiv vecinii din cele două schiţe cehoviene, deşi încă destul de stângaci, s-au achitat onorabil de sarcinile din spectacol.
Se simte o uşoară nesiguranţă în jocul tuturor actorilor, care se va estompa după alte 3-4 ieşiri la rampă a spectacolului, cu accente mai puţin vizibile în cazul lui Dan Andrei.
Ilustraţia muzicală a lui Cătălin Creţu, fără a dori să iasă spectacular în evidenţă, s-a dovedit de bun augur, mai ales în „Cerere în căsătorie”, unde ataşul muzical a creat o atmosferă charlotiană, în dialogul text-muzică (pe replicile „proprietăţii”, în special), iar Miruna Varodi, care a semnat scenografia, a secondat cu succes ideea simplicităţii creative a regiei.
În esenţă un spectacol mai rar pe scena piteşteană, mixajul creat din contopirea textelor: CERERE ÎN CĂSĂTORIE şi URSUL a readus în amintirea spectatorilor piteşteni spiritul teatrului în sine, cu respect de sine – ca act creator, fără accente vulgare şi comerciale, demonstrând că se poate şi astfel: inventivitatea regizorului fiind delicată şi creativă, în acelaşi timp, cu racord subtil între secole, recognoscibilitatea în contemporaneitate a  caracterelor umane cehoviene rămânând valabilă, vizibilă.