încercând să dăm sens
hortensiei/
papadat de bengescu-n
rădăcinile/
prin care din frică ieşim/
tropăind/
ori cu graţia secundei-har /
ne construim stratageme de
supravieţuire/
închişi ermetic în
fragmentul de sine/
pe care-l pricepem/
şi cu care dansăm angoasant/
prin destinele cunoscuţilor
ori necunoscătorilor noştri.//
cand spargem gheaţa/
copca prin care privim
cerul/
ne rostogoleşte din
neputinţe/
doar contravaloarea clipelor
dintre o respiraţie şi alta/
plătite cu peşinul
înţelegerii/
în monede-lumină.//
fiecare gest şi privire
de-atunci înainte/
e-n alt tipar emisă/
magneţi devenind pentru/
alge ori rechini ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu