Paşi-mi
se pierd prin rumoare.
Timpu-mi
se scutură.
Prin
amintiri strecurându-mă,
M-am
pierdut de izvoare.
Cuvintele-mi scad privirea.
Ochiu-mi
nu se mai regenerează-n nimic.
Peste
streaşinile sunetului târziu
Urechea-mi
trădează uimirea.
Nu
mi-e nici cald. Dar nici rece.
Clipele
toate-mi robotesc în zadar.
Aiuritor
se-ascunde şi-ultimul vis
În
rana ultimei arce.
Din
când în când răspund la un nume.
Genericu-mi
nume înscris pe-o hârtie.
Aş
avea dreptul, probabil, la un surâs...
Un
rânjet se-ntoarce din lume...
Pe-o
cărare întoarsă din drum
Mă
preumblu-ntr-un petec de seară.
Din
treptele scorburii-mi se preumblă
Umbra-mi,
preschimbată în scrum.
Nu
mi-e nici rece. Nici cald.
Din
amintiri mă strecor spre amiază.
Un
nume-mi răstoarnă umbra urechii
Sub
care clipele-mi scad.