Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 9 noiembrie 2016

rond/s/tuiri...



In lacrima ce-mi curge, rana, pe obraji
Rasare, suspendata inca, lumea
Pe care, odata, am visat-o, ca si cand ar fi fost
Lumea mea. Dar nu era.
Caci lumea lor e gratie ce-mi frange
Timpul, respiratia. Si ieri. Si azi.
Desi parea ca s-ar fi mai schimbat cate ceva ...
Dar nu-i asa. Doar o parelnicie. Tot ei sunt
Cei care imi dirijeza starea de a fi.
Si mie. Si altora. Ca mine. Necunoscuti.
Sub tampla vremii ne recunoastem, insa.
Spre ciuda lor. Chiar daca doar de dupa moarte
Tampla aceasta ne va ocroti ...
 Imagini pentru univers(nu ei sunt taina asta, insa)