risipind sub copitele cailor memoria clipelor

Cai fugărind clipa, pe sub copitele cărora lacrimile-şi ascund însângerarea rănilor, stoarse de vlaga rămânerii-n siliciliul clipitelor. Dintru care, totuşi, cu mâine, se naşte ziua. Alta.

Calatorie la oras -1- (CORNELIU PORUMBOIU)

nu vreau sa fiu ironica, insa ... e, totusi, un filmulet

vineri, 28 august 2009

stand, ascultand, uitand de falsul aproape

oceanu-mi strecoară din suflet neghina, pe care falsul de-aproape se-ncăpăţânează să mi-o vândă zilnic, în cantităţi tot mai mari, tot o reuşi să-mi orbească sufletul, să mă asemuie în totul principiilor lui mercantile. oceanu-mi spală şi ochiu, şi urechea, şi vorba, acoperindu-mi cu nisip - rănile, dar îndepărtându-mă, higienic, de ispititorul de lângă mine, ce-şi spune ... aproapele. oceanu-mi aduce-n dar claritatea, care mă ajută să fac diferenţa între cine-mi este şi cine nu-mi este. oceanul, forţa care-mi scutură aripile de neghină, de iude si de perfidul iago, falsul meu aproape.

Stări

Tăcuţi, ne plimbam printre lucruri, cu paşi din ce în ce mai uşori. Vorbele rămăseseră pitite-n urnele arselor umbre-ale paşilor nefăcuţi. Sub fiecare talpă, ascundeam o perlă, coborâtoare din scoicile care ne inventaseră oasele.
...Uşori, ne înălţam dinspre lucruri, închizându-ne-n perle.

Natură … vie

Musca-şi dădea bineţe
În umbra-şi, ce-o vedea
Pe latura din faţă
A rănii, ce-şi era.

Păianjenul, subţire,
Ca orice … cremenal,
Se ruşina adesea
Da datu-i, ancestral.

Şi el, şi ea – duetul
Se complăceau zelos
În soarta-le; doar pânza
Se tot ţesea. Abscons…
@@@

sinapse

Eram un pas
Ce-şi răsucea altcinevaul
Pe nisipul umed
Presărat cu urmele unor perle
Ce-ar fi putut deveni fiinţe.
Scoicile-şi exersau devenirea
În osul meu.