Pe lonjeron, trepte

Pas suspendat.
Rămas în rana întrebării.

Pe o scara imaginară
ale cărei trepte infinite
mă pot pierde
în sinele-mi,
urc.
Și cobor.
Din când în când
dormind pe câte-o treaptă.
Colțuroasă.
Sub care oboseala-mi crește,
invitându-mă-n golul cochiliei
Marelui melc.

Încă nu.
Încă nu, îmi spune al doilea pas,
de rezervă,
care, hipnotic,
mă dăltuiește-n lonjeron,
ocrotitor,
păstrându-mi mersul.
Urcuș.
Coborâș.

Cu icnet de suflet spart
pe câte-o treaptă.

Cu evrica redescoperirii
câtevreunui fragment
din Empireul uitat.

Pas.
Poți zice, la un moment dat,
melc făcându-te-n sinele-ți.

despre PRAGA - documentar in germana subtitrat romana

La Follia e il suo gioco...

EGOtISM

Văd trandafirul.
Îi simt petala.
Inima-l pictează.
Îl cumpăr.
Şi-l dăruiesc.
Spre a-i vedea lumina.
În mine.

DINSPRE BUNICI DEVENINDU-NE OCHII

Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…

Feţe bătrâne fixează pereţii invizibili ai timpului.
Cutele-întelepciune taie orizontul
În patru, semn de orientare într-un spaţiu ales.
În sus şi-n jos
Ochii lor sfarmă-n tăcere
Cuvinte care niciodată nu se vor spune.
În schimb, în stânga şi-n dreapta,
Cu îngeri ori nu,
Mulţi dintre ei pierdutu-s-au în artele
Greului pământ ideologic.
Ieşit-au mai … fragezi de-acolo, iar
Mulţi - chiar mai înalti cu o treaptă ori două…
Un gest nesigur, tremurător, li se
Prelinge spre paşii noştri,
Nesiguri şi ei.
O mână-aripă, în lină zbatere,
Ne lasă miezuri de sens
Risipite-n cojile de nucă ale onomatopeelor…
Nu ştim. Nu pricepem.
Din cute cad cristale ce-şi sparg spirala-n
Caldarâmurile noului secol,
Nimeni nepricepându-le nadirul.
Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…
… Feţele-s crunte ori calde
Mirosind a brad uitat într-un colţ, vara.
Mirosind a smirnă şi-a mirth…
Ne privesc. Îi privim. Între noi e rece şi,
În zgomot, mor clipe casate, casante.
Unii de alţii fie-ne-va dor
Când roua mucezi-va două-trei frunze
Pe zâmbetul, de umbră, al lor.
Feţele au nume, destin şi părechi printre îngeri,
Noi însine împrumutându-le masca, la urmâ-ne…
Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…
Şi, astfel,
Noi inşine scădem clipa, în crunta neînţelegere.
Iar paşi ce ne poartă, gârbovi, se-ndoaie sub stele,
Sub cratima lunii regăsindu-ne, candizi, odihna.
Mulţimi ai tuturor neînţelesurilor
Şi neînţeleşilor- devenind, totuşi.
Mai plouă cu sunete …

Lui P. Gh.

http://www1.peteava.ro/id-78345-petre-gheorghiu-si-victor-rebengiuc-amicii
El
actorul
ucise lei
descoperindu-l
pe Enkidu
dar şi pe însusi
Ghilgameş
suspect de vii
în sine-şi.
În lupta sa
mută
laşităţile
subreferenţialei zile
uitându-le în rana
lui Achile...
Şi-ntors
pe fruntea-i
deja o stea
mai luminoasă
ca un Leu
ducea.
Lucea.
Nu te puteai uita
oricum
la el
actorul
cu un Leu-lumină-n
frunte stându-i!

La rându-ţi
rana lui Achile
trebuia s-o fi pierdut...

Trandafir

La capătul fântânii
e setea.
Rămasă-n petală.


Lacrima-l sorbi.

În locul patimii
rămase lumina.

WDCetComp

Tipic
mergea
piticul
roz
pe câmpul
ca mătasea.
Avea un tic:
din când în când
rotea
în juru-şi
inima-i.
... Din colţul serii
un arici
i-o luă drept minge.

Pe rozul câmp
mătasea sa
în rana rozului pitic
creştea.

Ariciul?
Nici habar n-avea
că seara-l folosea.

Fraza retorica

Dacă-ţi pot dumiri

prezenţa

în lacrima rozelor,

poţi rămâne?

FOODMATTERS - MANCAREA CONTEAZA

http://www.rainmakerteam.co/video/Foodmatters_ro/foodmatters_ro.html

"Lasa-ti mancarea sa iti devina medicament" (Hipocrate) vs "O pastila pentru fiecare boala..."
"Sanatatea e buna, e logica, dar nu aduce profit. Nu se fac bani din sanatate .... "
"Nutritia optima e medicina zilei de maine"
"Trebuie sa facem din nutritie strategia primara pentru populatie"
"Trebuie sa citesti, trebuie sa cercetezi, trebuie sa vrei aceste informatii" (despre sanatatea ta)
Pentru sanatatea ta, a familiei tale, "trebuie sa iti asumi responsabilitatea", boala fiind si o lipsa de asumare a responsabilitatii, pe care o lasi in sarcina altora, care iti "gestioneaza" sanatatea, viata conform "principiilor lor economice"...

IX. Jordi Savall: Jerusalem, city of two peaces

                                       "Aici, pe acest munte se întâmplă totul. Se face noapte și tot aici vor străluci zorii, tot aici îl vom găsi mâine-dimineață pe Sisif urcându-și stânca. Zeii au crezut că-l condamnă la zădărnicie, dar el a descoperit că ascensiunea însăși e o aventură minunată. Că soarele care-i încălzește brațele lipite de piatră merită să fie iubit, ca și iarba pe care pășește, ca și păsările care zboară deasupra lui și, uneori, în ceasurile de amiază, când ierburile parfumate le îmbată cu mirosul lor, cântă. Apoi, pe munte coboară toamna, iarba se îngălbenește, florile se scutură și, în amurg, Sisif simte că îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecut de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul că efortul său e zadarnic. Pe urmă a învățat să descopere frumusețea muntelui și, pe măsură ce timpul a trecut, a înțeles că toată bogăția lui se află în aceste urcușuri, găsind astfel înlăuntrul efortului său o recompensă la care zeii nu s-au gândit, deoarece ei n-au priceput niciodată de ce o amiază caldă, când cerul miroase a iarbă dogorâtă de soare, e de-ajuns uneori pentru a face pe cineva fericit; și nici de ce, alteori, fără niciun motiv aparent, oamenii simt nevoia să se grăbească". (A treia iubire - Scrisoare domnului Camus, din SCRISORI IMAGINARE - de Octavian Paler)

STARE A.

e-o stare. pe care-o dibui.
care te-nghite incetul cu incetul.

prin porii memoriei
transpira tot mai des satanicul joc
al lipsei, absentei.

cuvinte dispar.

secundele se-mpiedica unele de altele
bajbaind rostul reflexului conditionat.

ochi privind inauntrul haului.

verbe dezlanate, gesturi ce-ncep
far-a se mai termina,
eul prizonier in sinele care nu se mai recunoaste,
redundant si opac
inauntru si inafara.

parca esti viu. dinafara.
tot mai in afara ta fiind.
dar nici in afara prezent...

din STARE se naste Electra,
ca posibila mama de spaima a Irisei Murdoch...

Ernesto Sabato - Inainte de tacere

                                                        “....deja nu mai sunt nebuni pe lumea asta. Toată lumea este teafără la minte, oribil și monstruos de teafără.” E. Sabato

Adrian Papahagi: “Nu concep civilizaţia europeană fără creştinism” (interviu în ziarul Lumina)

”Care ar fi rostul cărturarului în lumea de astăzi, de la noi cel puţin, unde se vorbeşte nu rareori despre un haos? Despre o prelungită reaşezare a valorilor? Care este prestaţia lui în politic?


Îmi place că folosiţi cuvântul cărturar, căzut în desuetudine în epoca de barbarie lingvistică în care trăim. Îl prefer oricând nefericitului adjectiv “intelectual” care, în lipsă de substanţă, se zbate să obţină, prin impostură neologistică, prestigiu semantic. Presupunând că intelectualul şi cărturarul sunt două specii distincte – şi ajung să cred că, spre deosebire de cărturari, “intelectualii” nu pot fi decât publici -, cărturarul se ţine adesea departe de lumea politică. Cu alte cuvinte, cărturarul este personajul niţel inactual care poate fi găsit mai degrabă în bibliotecă decât în studiourile de televiziune. Sunetului şi furiei politicului le preferă “calmul valorilor”; clişeului, instantaneului, butadei le contrapune tomul, acumularea, durata.


Specia intelectualilor a fost descrisă fără complezenţă de Paul Johnson într-o carte memorabilă: de la Rousseau la Sartre şi Foucault, trecând prin Marx, gândirea lor s-ar zice că a avut mai degrabă efecte nefaste. De cealaltă parte, modelul cărturarului desăvârşit este închis în superba formulă prin care Jean Leclercq surprinde esenţa benedictismului: “lâamour des lettres et le désir de Dieu”. Benedictinul sau în genere călugărul cărturar, îndrăgostit de litere şi în căutarea lui Dumnezeu, împlineşte şi transcende totodată idealul cunoaşterii. Este orizontul în care se situează, păstrând proporţiile, modestele mele aspiraţii. Visez la un Vivarium al zilelor noastre, unde exegeza biblică şi studiul literaturii clasice să se regăsească în firească îmbrăţişare. Dar să nu uităm că Vivariumul lui Casiodor este un succedaneu al falimentului politic al senatorului.


Şi fiindcă tot l-am pomenit pe Casiodor, aş spune că, deşi este povestea unui eşec politic, viaţa lui demonstrează că şi cărturarii pot avea un destin public. Îl iau cu autoironie ca model pe Casiodor – un alibi convenabil dacă, după tot ce am spus până acum, s-ar găsi cineva să mă întrebe de ce am abandonat, vremelnic sau definitiv, manuscrisele medievale pentru proiectul politic creştin-democrat sau pentru diplomaţie.”
continuarea aici http://fc-d.ro/2011/05/adrian-papahagi-nu-concep-civilizatia-europeana-fara-crestinism-interviu-in-ziarul-lumina/

Inapoi la argument, cu Adrian Papahagi

http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp%3A%2F%2Fperthro.tvr.ro%2Frec%2FDATA-2011-05-30-22-49.flv&name=Inapoi+la+argument

Bedřich Smetana - Má Vlast Moldau (Vltava): City of Prague Philharmonic...

Samuel Barber - Adagio for Strings

Creștinismul a primenit umanul, omul.
Unii, luciferici, l-au ”socializat” în umanism,
în timp ce alții, demonizați, l-au pierdut în comunism.
Și creștinismul și pe om.
Negustorii din Templu ucid ce-a mai rămas.

Route to Alaska

http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/858569a71696c7                                                    http://tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-05-25-22-51.flv&id=Garantat%20100%                              

Cartea cu jucarii (Arghezi)

http://www.trilulilu.ro/RainBlue/14c165f27d6dcd

Murind pentru a afla

http://vimeo.com/24213898


Murind pentru a afla from Anti Iluzii on Vimeo.