aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
duminică, 11 februarie 2024
Rost
Amintirile dureroase
au lăsat urme în oase,
amintirile frumoase,
au lăsat priviri luminoase.
In timpul cernut printre pași, amintirile au crescut prin rădăcini în luntrași
de trandafiri
ce sclipesc în priviri.
Din rana mestecata cu sânge și os
se poate dumiri un om luminos.
Dar numai după o îndelungă dospire între rărunchi și simțire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu