Clip

Fericirea nu are nici trecut, nici viitor. Ea e. La un moment dat, obosiți, ne refugiem în amintirile despre noi înșine, când aveam dorințe, visuri/vise, timp înainte... Și, astfel, vorbim despre ... în comparații și cu tonusul scăzut de acum.. Ehei! Pre când ne doream, ne visam așa ori altfel... forța viului ne proteja cu o aură pe care atunci nu o vedeam, dar acum îi simțim căldura, dacă o mai percepem, sub povara neantului unui cotidian în care avem tot mai puțin loc... în care suntem tot mai puțin aici, respirând în interludiul dimineților întârziate și a/murgului ce-și tropăie drumul tacticos..