Bărci.
Preschimbate-n gândul
ce culege din lume
doar floarea.
Spre gustul suprem: Iluminarea.
Lumină spre alţii fiind,
din lacrima ploilor tuturor timpurilor,
crescând, luminând.
...
Barcă-mi fu şederea.
Pe ape curgându-mi fiirea.
Şi-n vâslă urmarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu