sâmbătă, 13 februarie 2010
luni, 8 februarie 2010
Amocuri cu happy-end...
Aşadar, poveşti de dragoste. Mai mult ori mai puţin livreşti. Pogorându-se peste capetele noastre, muritori de taină ai clipelor.
Povestea în care EA, fiinţă angelică şi cu o sensibilitate specială, se lasă pe mâinile LUI, aflat în continuă căutare, niciodată mulţumit de numărul victimelor sale, un DON JUAN fără naţionalitate, cu o identitate uitată sub microscoapele institutelor ori a saloanelor îmbălsămate în albul abraziv al spitalelor.
Suavă, delicată, EA luptă la început contra LUI, după care, încet-încet, se lasă zi de zi tot mai mult sub ... puterea-i, covârşitoare. Capu-i cade molcom pe umărul zglobiu al donjuanului, purtată într-un dans, ce-şi trece stările prin toate stilurile, de la tango ori ritmatul charleston, către valsul-preludiu, chopinian.
Gentilom desăvârşit, dar cunoscându-şi mult prea bine interesul, EL se răzvrăteşte în cele din urmă liber sub pieptul ei, storcându-i voinţa şi orice urmă de rezistenţă, armonizându-i chiar tic-tac-ul inimii cu sensul iubirii sale.
Când, sigur pe victoria sa, de DON JUAN iremediabil, se grăbeşte să-şi ia obolul, apare CELĂLALT, injectat oarecum tardiv în vena ei, dureros venindu-i în ajutor, Prinţ al Regatului Protector, cu toată armata de microscopice fiinţe tăbărând pe DON JUAN-ul aflat deja cu un picior către următoarea victimă. Lupta se dă strâns, sufletul ei zbătându-se între sentimentele deja captate binevoitor de apatridul DON JUAN şi Războinicul Prinţ al Regatului Protector. Înnamorată până peste poate de DON JUAN, în mrejele căruia deja se află, EA refuză avansurile prinţului protector, acesta urmându-şi însă destinul, fără-a se sinchisi de pliurile conştiinţei unei dame la inima căreia ştie că poate spera, dar numai în caz de făr’ de tăgadă victorie. Prinţu-şi face cunoscută prezenţa-n tartarurile DANCEHALL-ului, purtându-şi iubita-n frenetice mişcări de KRUMPING, impactate cu suave stări de leşin, din care partenera-i se trezeşte, încet-încet, privindu-l c-un ochi tot mai adânc, din care DON JUAN dispare treptat. Învins pe propriu-i teren, acesta din urmă-şi strecoară sentinţa către-altă victimă, angelică şi cu o sensibilitate specială, ori, din contră, care-i se va topi în braţele-i după o luptă plenară.
Pe patul fermecat, Prinţul Regatului Protector îşi soarbe din ochi partenera, care, la rândul ei, se lasă, la fel de suav ca şi-n braţele celuilalt, să cadă c-un off prelung, din care mâine, cu siguranţă, se va naşte alt ton... Dar şi urmaşi pe măsură!
(8 februarie 2010)
Povestea în care EA, fiinţă angelică şi cu o sensibilitate specială, se lasă pe mâinile LUI, aflat în continuă căutare, niciodată mulţumit de numărul victimelor sale, un DON JUAN fără naţionalitate, cu o identitate uitată sub microscoapele institutelor ori a saloanelor îmbălsămate în albul abraziv al spitalelor.
Suavă, delicată, EA luptă la început contra LUI, după care, încet-încet, se lasă zi de zi tot mai mult sub ... puterea-i, covârşitoare. Capu-i cade molcom pe umărul zglobiu al donjuanului, purtată într-un dans, ce-şi trece stările prin toate stilurile, de la tango ori ritmatul charleston, către valsul-preludiu, chopinian.
Gentilom desăvârşit, dar cunoscându-şi mult prea bine interesul, EL se răzvrăteşte în cele din urmă liber sub pieptul ei, storcându-i voinţa şi orice urmă de rezistenţă, armonizându-i chiar tic-tac-ul inimii cu sensul iubirii sale.
Când, sigur pe victoria sa, de DON JUAN iremediabil, se grăbeşte să-şi ia obolul, apare CELĂLALT, injectat oarecum tardiv în vena ei, dureros venindu-i în ajutor, Prinţ al Regatului Protector, cu toată armata de microscopice fiinţe tăbărând pe DON JUAN-ul aflat deja cu un picior către următoarea victimă. Lupta se dă strâns, sufletul ei zbătându-se între sentimentele deja captate binevoitor de apatridul DON JUAN şi Războinicul Prinţ al Regatului Protector. Înnamorată până peste poate de DON JUAN, în mrejele căruia deja se află, EA refuză avansurile prinţului protector, acesta urmându-şi însă destinul, fără-a se sinchisi de pliurile conştiinţei unei dame la inima căreia ştie că poate spera, dar numai în caz de făr’ de tăgadă victorie. Prinţu-şi face cunoscută prezenţa-n tartarurile DANCEHALL-ului, purtându-şi iubita-n frenetice mişcări de KRUMPING, impactate cu suave stări de leşin, din care partenera-i se trezeşte, încet-încet, privindu-l c-un ochi tot mai adânc, din care DON JUAN dispare treptat. Învins pe propriu-i teren, acesta din urmă-şi strecoară sentinţa către-altă victimă, angelică şi cu o sensibilitate specială, ori, din contră, care-i se va topi în braţele-i după o luptă plenară.
Pe patul fermecat, Prinţul Regatului Protector îşi soarbe din ochi partenera, care, la rândul ei, se lasă, la fel de suav ca şi-n braţele celuilalt, să cadă c-un off prelung, din care mâine, cu siguranţă, se va naşte alt ton... Dar şi urmaşi pe măsură!
(8 februarie 2010)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)