aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
sâmbătă, 29 iulie 2023
Risipă
mă prescurgeam printre
bumbii de mătase ai clipei.
ochiul meu se cuibărise-n
misterul siliciliului
din nisipul clepsidrei.
în față, o lumină
atrăgătoare și înspăimântătoare
în același timp.
privii in sus:
un nor, doi nori, trei nori
plutind pe roua albastră a Ceriului.
rătăcind, privirea-mi
se cuibări obosită
sub coroana tonică
a unui copac ce-și expunea
mândru
semeția verde a sinelui.
am stat. sub coroana lui.
rezemată de trupu-i.
plin de încredere. ocrotitor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)