Sufletul cerșetorului înfometat
Căruia i s-a dăruit o felie de pâine
Din care, hranind porumbeii și vrabiutelor
Se satură mai abitir decât după o masa
Festivă la restaurantul unui hotel de cinci stele,
Se prelinge pe marginea dimineții,
Într-un surâs larg, sub care ticăloșia
Se sufoca in propria-i flegma,
Eliberand omul din fiara.