NoveDecembre

Am zburat pre deasupra lucrurilor. Cand mi s-a frant o aripa Am cazut in ele Si le-am cunoscut Prin carne si sange. Ulterior, pana in plus. Cu fiecare noua scoborare in ele Zborul si cunoasterea Tot mai una devenind.

Res/pir.Gand

Te afunzi in clipa de-acum. Dramuind secunda. Unda prin care timpul se lafaie in propriul spatiu. Regasindu-se, deplin. Iar sinele tau preia din seva Sinelui deplin din care vine Si devine. Cu cat esti in stare sa adaugi Prin drumul in care-l porti. Rastalmacind unda Prindem sau pierdem Secunda.

Compozitorul e treaz. Notele-i macină-n rărunchi neliniştile. Tună şi fulgeră de plăcerea scrâşnirii-ntre oase-a cheii. Sol.

In trecere

prezenta. absenta. intre ele un suras, o atingere, un nerv, hrana, cumparaturi, vacante, taceri, raspunsuri, intrebati, taceti, nervi, atingeri, pasi, priviri ura, dragoste,dimineti, aglomeratie, intrebari, stresul intalnirii, plictiseala, dupa amiaza, pranz, cina, apa,soare, ciment, padure, floare, pisica, televizor, caine, adidasi calculator, telefon, sunet, voce, muzica, teatru, parere, amabilitate, ostilitate, prezenta. tacere. amintire. tristete. arome. absenta. si dupa un timp, asteptarea dispare.iar fulgul se lasa presarat in soapta peste toate cele cinci simturile. cei norocosi se mai regadesc in al saselea. cand si cand. pe simtitealea ori pur di simplu, direct in pas...

Spiraland

 M-am intersectat cu sute de oameni. Au trecut prin viata mea. Am trecut prin viata lor. Uzualele relatii comerciale ake celor care isi sunt contempirani.

Exists insa cativa, nici rude de sange si nici titi contempirani, a caror trecere, prin cuvant, sunrt, imagibe, idee, ori prezenta cuprinzandu-le pe toate dinainte, care fac parte din mine, sunt caramizi de suflet-sange-gand transferate in ADN ul pasilor mei prin lune, al chiar prezentei mele in lume.

Timpul?..

Spatiul?...

Impreuna suntem atempirali, plutind in Universul moleculei din Suflu.

Rug

La inceput totul poate fi un cosmar cu parinti-fiare, ori un camp de floarea-soarelui pe care nu te mai saturi sa il privesti, contempli, sa te identifici pana la petale cu el. Cu timpul, daca ai noroc, incepi sa visezi, sa admiri, sa simti ca poti face din vis un templu, templul timpului tau inflorit. Pe masura ce cunosti, recunosti, ori iti julesti clipa cea repede, trecand de la extaz la agonii, descoperi ca insii din care faci parte, ca specie, au fost si sunt capabili de fapte abominabile, de crime abjecte, ca, sub chipul si asemanarea lui Dumnezeu, deseori se ascunde fiara. Sufletul iti tremura sub asta povara. Ramai in specie, intri in rand. Ori stai pe margine. Glisand fantomatic. Si timpul iti trece. Templul rezista sau redevine nisip. Iar campul de floarea-soarelui se retrage in vreun ciuline din campul pustiu al trecerii si petrecerii visului din petala in tepii unui baragan pierdut in galaxie.

Distanțe

 In urma pasilor nostri grabiti spre niciunde, pierdem chiar sansa urmelor. A impresiilor vii despre noi insine, despre verde si viu, despre aer, apa, lumina, despre secunda prietena, despre viata noastra. Murind-o continuu printr-o neglijenta criminala fata de noi insine; aflati in prizonieratul morbid al falsilor nostri semeni, panzele de paianjeni care ne sufoca timpul, destinul, sansa de a ne percepe pe noi insine ca oameni vii, traitori intr-un Univers viu, pe o Planeta vie. Alergam tot mai repede spre propria noastra moarte. Si pe ea ratand-o...

Pasul, ca sens

 

... Există porumbei care nu mai recunosc Bobul de grâu, domesticiți de resturile menajere Ale unei civilizații de plastic. Câini ce-și ajută prietenii, că-s câini, pui ori pisici. Animale a căror privire e tot mai umană Printre oameni care consideră Că pasul e fraierul roții, cuvântul o simplă Locomoție pentru frustrări tot mai acute, Ochii doar plante carnivore, care devoră ce văd, Palma – armă continuă, capul – simplu pretext pentru coafuri și gablonțuri. Sufletul - rana despre care posesorul n-are habar. Lumea cerne ce are.