Eremiti

pana in zori/ se strecoara sufletele/ celorlalti/ pana in zori/ ca sa-si ostoiasca setea de stele si de praful de diamant/ uitat pe talpile celor ce vor parcurge/ drumul/ in timpul zilei/ pentru ca-n inserare. din talpile lor/ stelele sa-si regaseasca oglinda/lumina ..

Reflex

Rose

Timpul se scurge printre cozile ondulate ale câtorva căței maidanezi, care-și caută rostul pe câmpurile arse de soarele lui Cuptor, jdrelindu-și lăbuțele de ciulinii aduși de vânturi de pe câmpiile unui Bărăgan uitat de lume. Pe prispă, secundele ticăie altcum față de fotoliul de la etajul 10 ori de cum o face de pe scaunul rotitor zgâriat în norii multinaționalelor ce-și hrănesc offshore-urile din pancreasul angajaților ce-și plătesc ratele lunare la bancă. Ceasul din frunza scorțoasă, de-un verde însetat, așteptând alinarea unei ploi ce nu mai vine, nu e același cu rubicondul din care se preschimbă floarea-n frunctul măslinului mustos. Nu-ți vine decât să iei câinii de cozile lor ondulate, să-i plimbi prin stomacurile burtoșilor din offshore, după care ploaia, venindu-și în fire, să se strecoare ticăndu-și stropii pe buzele uscate-ale veveriței ce nu mai țopăie dintr-un chip într-un daily uitate-n porte bonheur-ul lui Walt Disney, poate doar astfel secunda-și va reintra în sine și, odată cu ea, timpul va pendula în zigzag între Proust și Thomas Mann, digerându-și amintirile.

Brainstorming

între segmentele impresiei/ încercând să dăm sens hortensiei/ papadat de bengescu-n rădăcinile/ prin care din frică ieşim/ tropăind/ ori cu graţia secundei-har / ne construim stratageme de supravieţuire/ închişi ermetic în fragmentul de sine/ pe care-l pricepem/ şi cu care dansăm angoasant/ prin destinele cunoscuţilor ori necunoscătorilor noştri.// cand spargem gheaţa/ copca prin care privim cerul/ ne rostogoleşte din neputinţe/ doar contravaloarea clipelor dintre o respiraţie şi alta/ plătite cu peşinul înţelegerii/ în monede-lumină.// fiecare gest şi privire de-atunci înainte/ e-n alt tipar emisă/ magneţi devenind pentru/ alge ori rechini ...

Zum/zet

Prin noi trec îngeri/ care-și torc secundele/ în căușul palmelor/ câte-unui gând/ ticăit/ prin care creștem/ cu măsura aripilor uitate/ în timpul vizitei, / pe care ne pricepem să le/ recunoaștem./ Prin noi./ Ei trec./ Mereu. Atâtea aripi ne pot/ îmblânzi suferința/ rănilor drumului din pași!/ daca le-am recunoaște!

Rest

Zboară, mi-a zis îngerul. Zboară, dacă vrei să-ți simți mâinile aripi, în răcoarea răsăritului. M-am apropiat de marginea norului pe care ședeam, am întins mâinile și mi-am dat drumul. În spatele meu a răsărit un câmp de stalactite. Și era frig. Nu fusese îngerul...

cinemascop ..

În urmă impresii fugare, cu oameni alergand frenetic după himere, unii dinspre alții mai departe, tot mai departe fiindu-și ..

Nord

Dâra pe care o lași în urma ta, contează. Mirosul ei, culoarea și starea de grație pe care o capătă cei ce se intersectează cu ea, e ce contează. Restul, nu e mai mult decât un șir de atomi, care sunt nevoiți să facă aritmetică, în umbra lui Pavlov ...

Ritmuri

faptul ca lucrurile care contau - nu iti mai par deloc importante si faptul ca incepi sa nu mai poti face incet-incet tot mai multe din activitatile pe care altadata le faceai fara sa-ti dai seama ca le faci, in contextul unei noi organizari a prioritatilor si al fiintelor care chiar conteaza - par a fi simptomele trecerii timpului printr-un om...