PASI PE NISIP, SPRE NOURI DRAMUINDU-MI CLIPA
aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
marți, 26 februarie 2019
Dedimineatza
Ca un rucsac orfeu-euridicean, ÎNNAPOIA capătă o greutate pe care sisificul din noi nu-şi mai găseşte resurse să mai urce, încă o dată, bulgărele, spre-a putea vedea, faţă către faţă, zâmbetul zeului.
Postări mai noi
Postări mai vechi
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postări (Atom)