Laura Ion. PASI PE NISIP, SPRE NOURI DRAMUINDU-MI CLIPA
aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
sâmbătă, 25 aprilie 2026
Sentiment 2
Uneori,
trec prin mine
cuvintele
ca stropii de ploaie
prin iarbă.
Prinenind
clipa cea repede
Alteori,
răul din cei care
le spun
le face spini uscați
și pietre
sub care iarba se veștejește.
Același cuvânt
nu e același mereu.
Căci el, cuvântul
cel mic, dinspre oaneni,
le poartă pecetea.
Le este însemnul
trecerii pe aici,
prin timpul mărunt,
le este pecetea.
Energia sa,
prin energia lor,
zidește ori ucide.
sângele ierbii
este martorul
tăcut al
acestei povești.
duminică, 22 februarie 2026
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)




