Laura Ion. PASI PE NISIP, SPRE NOURI DRAMUINDU-MI CLIPA
aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
luni, 5 octombrie 2026
Nouă
Spre steaua mea, spre steaua mea în zbor plecând, spre steaua mea urcând.
Timp dezîmpăunat
cules din pătrat.
Și-n ea,
în steaua mea
pătratul devenind nea,
Acoperind rana.
Rana din mers
Mustind a sens,
Scurgându-se
De sine prin sine
Să-și regăsească
Aripa îngerească.
Spre steaua mea
Devenindu-mi aripa
Sub care
Aerul tresare
Prin îngerească -mbrățișare.
Spre steaua mea,
Spre steaua mea
Fulg devenind
Odihnindu-se-n nimb.
duminică, 4 octombrie 2026
sâmbătă, 26 septembrie 2026
Fără rest
Cred că cel la mai important deziderat al individului e să
își găsească echilibrul în umanitate, să nu aibă nevoie vitală de recunoașterea în naționalism, in stricta identitate națională, cu atât mai puțin naționalistă, ci în identificarea prin umanitate, prin carnea, sângele, spiritul său.
Ieșirea din .. baraba/ rism
Abonați-vă la:
Postări (Atom)