Zum/zet

Prin noi trec îngeri/ care-și torc secundele/ în căușul palmelor/ câte-unui gând/ ticăit/ prin care creștem/ cu măsura aripilor uitate/ în timpul vizitei, / pe care ne pricepem să le/ recunoaștem./ Prin noi./ Ei trec./ Mereu. Atâtea aripi ne pot/ îmblânzi suferința/ rănilor drumului din pași!/ daca le-am recunoaște!

Rest

Zboară, mi-a zis îngerul. Zboară, dacă vrei să-ți simți mâinile aripi, în răcoarea răsăritului. M-am apropiat de marginea norului pe care ședeam, am întins mâinile și mi-am dat drumul. În spatele meu a răsărit un câmp de stalactite. Și era frig. Nu fusese îngerul...