Trebuie să învăţăm să fim responsabili pentru cuvintele noastre. Să ştim că nu toate ideile noastre sunt deplin valabile, că şi alţii au ideile şi valorile lor, pe care să le respectăm, în limita rezonabilului. Trăim în interiorul unor societăţi care nu mai au rădăcini, pentru care valorile au devenit obiecte de plastic, reciclabile, uuşor manipulabile de orice interes, de orice individ lipsit de scrupule. Cu cât valorile noastre sunt mai temeinice, cu atât cuvintele noastre au în ele carnea adevărului şi frumuseţea inefabilă a timpului înfloritor pentru noi şi pentru cei din jurul nostru.
Există în lumea asta demenţi care omoară pe oricine nu este de acord cu ei. Însă, pe de altă parte, există şi indivizi care ucid prin cuvintele pe care le folosesc. Prin drepturile prin care şi le arogă, în calitate de dumnezei ad-hoc. Mi se pare că niciunii din ei nu au dreptate...
Cuvântul clădeşte, dacă valoarea lui există în valoarea celui care-l exprimă. Palavrele ucid, direct şi indirect.
Să preferăm CUVÂNTUL CARE ZIDEŞTE, cu riscurile lui, în societăţi pentru care reciclarea continuă, de valori şi persoane, e ..bază economică!
Să vorbim CUVINTE, în cunoştinţă de cauză şi în deplinătatea intelectului de care ne prevalăm în faţa celorlalte specii!
