GLOD

  

Paşi-mi se pierd prin rumoare.

Timpu-mi se scutură.

Prin amintiri strecurându-mă,

M-am pierdut de izvoare.

Cuvintele-mi scad privirea.

Ochiu-mi nu se mai regenerează-n nimic.

Peste streaşinile sunetului târziu

Urechea-mi trădează uimirea.

Nu mi-e nici cald. Dar nici rece.

Clipele toate-mi robotesc în zadar.

Aiuritor se-ascunde şi-ultimul vis

În rana ultimei arce.

Din când în când răspund la un nume.

Genericu-mi nume înscris pe-o hârtie.

Aş avea dreptul, probabil, la un surâs...

Un rânjet se-ntoarce din lume...

Pe-o cărare întoarsă din drum

Mă preumblu-ntr-un petec de seară.

Din treptele scorburii-mi se preumblă

Umbra-mi, preschimbată în scrum.

Nu mi-e nici rece. Nici cald.

Din amintiri mă strecor spre amiază.

Un nume-mi răstoarnă umbra urechii

Sub care clipele-mi scad.

sfert

Tremura-n noi Cuvantul/ 

 curentandu-ne de sine continuu./ 

 Oricat de mult am vedea-n oglinzi/

 carnea doar, ori  masca,/

 voltii care ne tin trupul in freamat constant/

 (cu umbre si fosnet/

 in cei mai subtili centri nervosi)/

 ne rastignesc de noi insine/

 pe noi insine: /

 o cruce asumata-,nteleasa/

 ori doar patru sensuri/

 care ne rup in sferturi-bucati,/

 smulgandu-ne constant viata din fiinta,/

 timpul din clipa,/ 

 pasul din mers, rostul din sinele-i./

 Cat fi-vom Cuvant/

 rana vom fi./ 

 A intelesului.