Merg, merg, alunec pe roțile timpului care-mi sufoca aorta
Merg, glisez anotimpurile
trecând dinspre vară direct în iarna lui decembre. Adulmec secunda ucisă sub șinele
tramvaiului roșu.
Nici astăzi, în mai, vântului
Nu-i stă împotrivă
Sclipirea clipei. Șinele
Așteaptă, nepăsătoare,
Roți pe măsură.
Tic-tac, tic-tac...