Verba non volant...

Uneori, cuvintele găsesc toate porțile inimii deschise, vraiște, chiar. Iar de sunt balsam, vindecă. Dacă nu, castelul se fărâmă măcinat de propriile neputințe

Silence

Liniște. Pasul se strecoară duios prin taina nerisipitoare a ierbii. Un strop de rouă sclipește voios, rostogolindu-mi-se spre gleznă. De sus, strigătul de chemare la vatră al unui pescăruș... O rază se ferghezuiește aranjându-și cu grație pletele aurii, surâzându-și.. Liniștea-mi se prelinge in surâsul razei... Să te pierzi în savoarea clipei este adevăratul urcuș...