Timpul ticăie. Tot mai mici, ne ascundem fiecare în spatele cate vreunei impresii.calatorie la marginea stelei. Risipiți de prin lăuntru pe dinafară. Și invers. Rupți de sinea cea caldă a noastră. Tremurand. In urma propriilor pași. Clip. A. Cea repede. Ce ni se ia
Nu mai caut prietenia oamenilor, prefer împrietenirea cu păsările, cu animalele, cu celelalte vieţuitoare, astfel starea mea fiindu-mi mult mai corect şi coerent decelată în acest tip de ..împrietenire, falsul oamenilor fiind astfel evitat. Dacă îţi poţi apropia o altă vieţuitoare, în afara omului, este posibil ca în adâncul tău să fi reuşit să omori mai mult din fiară şi să adopţi mai mult din starea Raiului ...
Oamenii violenţi sunt oameni cu probleme de sănătate mentală ori cu grave tare în educaţie. Formele de violenţă ale "oamenilor inteligenţi" sunt încadrabile şi în dictonul divide et impera, folosind orice mijloace întru a-i face/determina pe ceilalţi să-şi scoată ochii, tu, fals-ingenuu, privindu-i ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, atent doar să culegi toate foloasele încăierărilor respective. Violenţa proştilor, ca şi violenţa deştepţilor are repercusiuni la fel de dramatice, prima fiind mai vizibilă - comparativ cu a doua. Cum am mai spus, unele animale, prin educaţie, devin mai puţin violente, adică momentele în care devin violente sunt altfel, nu mai sunt continue, ceva învaţă învăţând. Ar trebui ca şi la oameni educaţia să determine comportamente mai puţin violente. În fapt, se diminuează "violenţa vizibilă, direct sonoră", însă, adesea, formele de violenţă sunt mult mai insinuoase, determinându-i pe alţii ..să-şi iasă din pepeni, să ..devină violenţi, cu atât mai mult cu cât aceste victime ale "inteligenţilor" nu-şi pot da seama imediat că reacţia lor e una scontată, pe psihologie directă ori inversă, iar când îşi dau seama, deseori e puţintel prea târziu: vor plăti ce au făcut, violenţi fiind, ori au devenit deja ridicoli, jenanţi - prin forma de violenţă exprimată "la prima mână". E o situaţie tot mai delicată să te manifeşti, spectator fiind, la scene de violenţă, în special domestică. Pentru că vei deveni victimă, în locul victimei din "exerciţiul la care erai spectator", adesea nerezolvând nimic. Pentru că, la violenţa domestică, adesea există şi un masochism al relaţiilor, reuşind tu, ca spectator, să devii victima ulterioară a .. ambilor combatanţi (ce se .. duşmăneau cu invective ori/şi cu pumni şi palme etc). Există şi violenţa aşa-zisului om faţă de păsări, de animale - proprietarul unui cal îl bate până îl omoară. Personal, chiar l-aş brusca pe bruta care face aşa ceva, indiferent de consecinţe. În ce mă priveşte, violenţa faţă de copii şi faţă de animale/păsări - mă doare cel mai mult. Cei mari îşi rezolvă, într-un fel sau altul, problemele. Am mai întâlnit (pe la teveuri) situaţii în care un el a omorât-o pe o ea, vecinii ştiind că acolo sunt scandaluri, că adesea ea ieşea din casă plină de vânătăi etc. Mi se pare complet lipsit de umanitate, fără nicio scuză ca, timp de nu ştiu câte ori, să fii vecin cu astfel de oameni, să sesizezi că scandalurile devin tot mai dese şi mai violente şi tu să faci pe mortu-n păpuşoi! Poţi chema poliţia. Eşti obligat s-o faci. Pentru că este posibil ca acea ea să nu fie în stare să iasă de una singură din iadul respectiv, iar bruta de bărbatu-său să fie necesar să fie pus la punct cu ajutor din afară. E mai bine să dai o declaraţie ulterioară la poliţie, ca martor, decât să participi la înmormântare! Cred că avem nevoie de mai mult suflet, ca să putem trăi onest. lipsurile de tot felul nu sunt o scuză pentru nimeni. Sunt un factor de accentuare a violenţei, dar nu scuză lipsa de reacţie omenească la nişte situaţii. Personal, încerc să mă retrag din mediile violente, să nu am prea multe în comun cu inşii pe care-i observ a fi violenţi - fizic, verbal etc. Pentru că acest gen de oameni electrizează totul în jurul lor şi determină violenţă în lanţ.. Şi eu am unele accese de violenţă, verbală, când nu mă .. extrag la timp din lanţ, dar şi când cad pradă mistificărilor inteligenţilor din categoria divide et impera ... E clar, cam înjur (în gând ori/şi doar bombănind), după care, auzindu-mă, mi se face jenă de mine, şi mă calmez. În timpul ăsta, reconsider situaţia şi mă descopăr, de multe ori, chiar pe mine vinovată, alteori - doar tâmpită. Altcum, sunt atâtea vrăbiuţe, porumbei etc, ce-ţi fură câte-un surâs, încât, privindu-i, începi să faci abstracţie de ţepii falsului aproape ..
