vineri, 23 decembrie 2011
Frank Sinatra - I'll be Home for Christmas
BLANDA SI BINECUVANTATA SOSIRE A GANDULUI BUN, A SFANTULUI PRUNC!
sâmbătă, 17 decembrie 2011
vineri, 16 decembrie 2011
miercuri, 14 decembrie 2011
Colinde - E vremea colindelor...
Colinde din Ardeal superbe...61 de colinde traditionale - (melodiile sunt scrise in comentariu )
Vezi mai multe video din muzica
Vezi mai multe video din muzica
muzica BBC
http://www.bbc.co.uk/romanian/programmes/story/2005/08/bbc_clasic.shtml
http://www.bbc.co.uk/romanian/programmes/story/2005/08/bbc_clasic.shtml
http://www.bbc.co.uk/romanian/programmes/story/2005/08/bbc_clasic.shtml
marți, 13 decembrie 2011
duminică, 11 decembrie 2011
sâmbătă, 10 decembrie 2011
vineri, 9 decembrie 2011
miercuri, 7 decembrie 2011
luni, 5 decembrie 2011
joi, 1 decembrie 2011
luni, 28 noiembrie 2011
duminică, 27 noiembrie 2011
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
Gala de réouverture du Théâtre Bolchoï à Moscou
Gala de réouverture du Théâtre Bolchoï à Moscou: Théâtre mythique de Moscou bâti en 1825, le Bolchoï (« grand », en Russe) rouvre ses porte près 6 ans de travaux. Après une vie tumultueuse –construit suite à l’incendie du précédent théâtre en 1805, il est à nouveau ravagé par un incendie en 1853, puis reconstruit à l’identique à 1856-, l’édific...
joi, 24 noiembrie 2011
miercuri, 23 noiembrie 2011
marți, 22 noiembrie 2011
vineri, 18 noiembrie 2011
joi, 17 noiembrie 2011
ROCOCO
Fernando Pessoa păşeşte subtil
Pe latura dreaptă a
Bulevardului Rose
De pe sub care, când şi când,
Un râu, în aritmică strecurare,
Vizualizează mulţimile
Petrecătoare.
Nu ştiu dacă,
În multiplicităţile sale,
Ideea pe care şi-o face
Apa despre
Nu e chiar una din
Circumvoluţiunile pessoane...
Astfel încât,
Astfel că,
Bulevardul Rose
Însuşi un vis fernandoan
Pare a fi.
Eu însămi, croşetând cuvinte,
O reverie de-a sa fiind?
O imagine mişcătoare-n timp,
Ce se rostogoleşte
Prin regatu-i
Abscons, uitată-n claritatea frazei sale,
Nude-n piele de reptilă
Anistorică?
Nu ştiu. Dar topica
Pasului sub care, scrâşnind,
Moare frunza,
Respiră pessoan...
miercuri, 16 noiembrie 2011
marți, 15 noiembrie 2011
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
vineri, 4 noiembrie 2011
miercuri, 2 noiembrie 2011
Cuticule sub paşi
Printre secundele paşilor mei cad frunze.
Nimic nu mai pare.
Hârşâitul palizzatelor negrăitoare
Se topesc în lacunosourile
Peste care cuticula-şi risipeşte noul look,
De sub care timpu-mi încearcă
Să renască, trosnind sub
Papucul crepuscular al anotimpurilor,
Devenite pagini volante-ale
Marelui copac
Pe sub umbra căruia
Gândurile-mi se transformă-n
Oxigen sau otravă.
luni, 31 octombrie 2011
vineri, 28 octombrie 2011
joi, 27 octombrie 2011
miercuri, 26 octombrie 2011
marți, 25 octombrie 2011
joi, 13 octombrie 2011
duminică, 9 octombrie 2011
vineri, 7 octombrie 2011
miercuri, 5 octombrie 2011
marți, 4 octombrie 2011
luni, 3 octombrie 2011
sâmbătă, 1 octombrie 2011
luni, 26 septembrie 2011
duminică, 25 septembrie 2011
Dacă-ţi pot dumiri prezența în lacrima rozelor, poți RĂMÂNE?!
PETALE DE NUFĂR
Motto: „Iubirea nu-i paiaţa vremii. Chiar când
Cade sub compasul coasei sale.
N-o schimbă ani. Şi n-o clintesc măcar
Tăişurile clipelor fatale”
W. Shakespeare
Oamenii pe care i-ai pierdut, îi pierzi. Pur şi simplu. Îi pierzi şi te pierd. Un om iubit care pleacă, închizând uşa după el, nu poate fi înlocuit de nimeni. Cu nimic. Poţi să te droghezi cu metafore. Care-ţi vor ţine de cald o vreme. Până când te vei micşora, în timp ce drogul-metaforă va creşte. Ca o umbră. Ce te va înghiţi.
Există oameni pe care, într-o viaţă, îi iubeşti. Şi-i pierzi. Şi nu-i mai poţi înlocui în tine. Pe chipul tău vor curge urmele lor. Paşii li se vor distinge-n inima ta, chiar de vor fi paşi pe nisip... Clepsidra măcinându-ţi fiinţa.
Poţi merge mai departe. Şi mergi. Dar golul acela ... nu poate fi înlocuit. Pentru că un om iubit nu poate fi înlocuit niciodată.
Vei mai râde. Vei mai schiţa paşi de vals, ori de tangou – la braţul altor oameni. Ce se vor dori iubiţi de tine. Care, poate, ei te vor iubi. Dar, fiecare „fost om iubit” va desena în urma dansului tău o ezitare. Şi sufletul tău va pierde lumină-n ezitarea asta. Iar cel de lângă tine va interpreta greşit. Poate va pleca spre altcineva. Lăsându-te-ntr-o ezitare din ce în ce mai adâncă. Sau, poate-ţi va înţelege şubrezenia pasului. Pentru că şi el a pierdut vreun om drag. Şi recunoaşte genul acesta de ezitare ...
Iubim oameni dragi ca de la suflet la suflet, ca de la copil la copil, de la idee la idee ori ca de la munte la gorun ... Suntem iubirile noastre.
Devenind ierburi sau îngeri. Împreună.
Laura ION
sâmbătă, 24 septembrie 2011
miercuri, 21 septembrie 2011
luni, 19 septembrie 2011
Cui i-e frica de Virginia Wolf - cu Elizabeth Taylor, Richard Burton ...
virginia-woolf.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+divxonlinebiz1+%28FILME+ONLINE+GRATIS+SUBTITRATE%29&utm_content=Yahoo%21+Mail
virginia-woolf.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+divxonlinebiz1+%28FILME+ONLINE+GRATIS+SUBTITRATE%29&utm_content=Yahoo%21+Mail
virginia-woolf.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+divxonlinebiz1+%28FILME+ONLINE+GRATIS+SUBTITRATE%29&utm_content=Yahoo%21+Mail
marți, 13 septembrie 2011
luni, 12 septembrie 2011
duminică, 11 septembrie 2011
sâmbătă, 10 septembrie 2011
joi, 8 septembrie 2011
luni, 5 septembrie 2011
joi, 25 august 2011
sâmbătă, 20 august 2011
sâmbătă, 13 august 2011
sâmbătă, 6 august 2011
joi, 4 august 2011
marți, 2 august 2011
joi, 28 iulie 2011
Jethro Tull - Pavane
prin campi cu maci marsaluind/timpul de talpi mi s-a prins.//
in rosieticu-apus./ un rarum-ciuline se-ascunse.//
din maine privind/macu-si strecoara opiu-n cana-nserarii.//
umbra pasului/aiuritor rosietica/striveste-n pletele lunii/
disperari-aromii/
sub care cresc/temeinic/radacinile viitorului mac,
verisor cu ciulinele-n campuri...
in rosieticu-apus./ un rarum-ciuline se-ascunse.//
din maine privind/macu-si strecoara opiu-n cana-nserarii.//
umbra pasului/aiuritor rosietica/striveste-n pletele lunii/
disperari-aromii/
sub care cresc/temeinic/radacinile viitorului mac,
verisor cu ciulinele-n campuri...
douasprezece motive intru Romania
. pentru ca suntem romani, iar problemele nerezolvate ale tarii, ne apartin.
. pentru ca trebuie sa invatam sa fim statornici in opinii, devenind capabili sa ne rezolvam dilemele in timp util, intru a ne ramane timp si pentru dezvoltarea logica, legica.
. pentru ca suntem o entitate cu devenire istorica, intru care valoarea s-a adaugat, chiar daca vizibilitatea ei este umbrita de falsele personalitati.
. pentru ca meritam sa fim la fel de fericiti in tara noastra, ca si altii, in tarile lor.
. pentru ca trebuie sa avem timpul salvator, intru a invata sa ne meritam calitatea unora dintre inaintasi.
. pentru ca pamantul acesta, ravnit si de altii, ne apartine, totusi, astfel incat avem obligatia sa-l cultivam, la propriu si la figurat.
. pentru ca avem potenta, dar n-avem sens, din pacate, iar personalitatile care se cred in stare, trebuie sa-l ofere, avand acest lucru ca “obligatie a respiratiei”.
. pentru ca am tot trait in nerabdariletimpului suficient, astfel incat trebuie s-avem, in sfarsit, capacitatea de-a ne struni propria rabdare bine lucratoare.
. pentru ca putem face multe, o facem in alte locuri, insa trebuie s-o facem si aici.
. pentru ca avem. dar nu stim ce sa facem cu asta, in folosul bunastarii proprii.
. pentru ca pentru rostul nostru multi s-au jertfit, sa ne-aduca pana aici, prin meandre deseori greu de depasit, cu un eroism fata de care avem obligatii.
. pentru ca salvand Romania, ne salvam pe noi insine, nicaieri in alta parte nemaifiind atat de intregi, ca aici.
miercuri, 27 iulie 2011
MAREA LAUNTRICA
<object width="936" height="360"><param name="movie" value="http://www.megavideo.com/v/7T5OYS4Q04a432110cc2fcce6dfc308254981dca%22%3E%3C/param%3E%3Cparam name="allowFullScreen" value="true"></param><embed src="http://www.megavideo.com/v/7T5OYS4Q04a432110cc2fcce6dfc308254981dca" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" width="936" height="360"></embed></object>
http://divxonline.biz/drama/2241-mar-adentro.html
http://divxonline.biz/drama/2241-mar-adentro.html
marți, 19 iulie 2011
luni, 18 iulie 2011
Cine pe cui il scoate/ cand eu prin mine cobor?
Privirea-mi năucă
rămasă-agățată-ntr-un cui
lumina neumbritoare și-o uită
înafara sinelui.
Cui pe cui se scoate
eu prin mine cobor
drumul împarte
rodul din dor
Reunindu-mă-n sunet
privirea din rană mi-o scot
c-un tandru octet
devenit antidot
al tăcerilor încuiate-n zgomot.
Cui pe cui se scoate
eu prin mine cobor
rodul împarte
drumul din dor
***
(PS Nu vremurile sunt neapărat rele, ci privirea noastră, cu care le vedem doar pe dinafară ...)
rămasă-agățată-ntr-un cui
lumina neumbritoare și-o uită
înafara sinelui.
Cui pe cui se scoate
eu prin mine cobor
drumul împarte
rodul din dor
Reunindu-mă-n sunet
privirea din rană mi-o scot
c-un tandru octet
devenit antidot
al tăcerilor încuiate-n zgomot.
Cui pe cui se scoate
eu prin mine cobor
rodul împarte
drumul din dor
***
(PS Nu vremurile sunt neapărat rele, ci privirea noastră, cu care le vedem doar pe dinafară ...)
joi, 14 iulie 2011
miercuri, 13 iulie 2011
luni, 11 iulie 2011
sâmbătă, 9 iulie 2011
lluis llach verges 2007 . Viatge a Ítaca
prin noi trec îngeri/care-și torc secundele/în căușul palmelor/câte-ului gând/ticăit/prin care creștem/cu măsura aripilor uitate/în timpul vizitei. /pe care ne pricepem să le/recunoaștem./prin noi./ei trec./mereu./atâtea aripi ne pot/îmblânzi suferința/rănilor drumului din pași!/daca le-am recunoaște!
vineri, 8 iulie 2011
joi, 7 iulie 2011
miercuri, 6 iulie 2011
marți, 5 iulie 2011
sâmbătă, 2 iulie 2011
vineri, 1 iulie 2011
Blue
tăcere ascunsă-n
surâsul incandescent al
nourului,
ca pre sub patima luminii
să-și revendice
metaforele-imagini
din metafora-umbră
spre metafora-gând nuntit cu sine însuși.
miercuri, 29 iunie 2011
luni, 27 iunie 2011
vineri, 24 iunie 2011
joi, 23 iunie 2011
Feelings by Morris Albert
Sentimentul.
Acea rugăminte a clipei, de a rămâne.
Sentimentul – surâs al valului.
Acel clipit al timpului, multnuntit.
Pasul surâsului.
În care ființa-și striga
Limita.
Gândul nuntit cu sine. Prin care ești.
Acea rugăminte a clipei, de a rămâne.
Sentimentul – surâs al valului.
Acel clipit al timpului, multnuntit.
Pasul surâsului.
În care ființa-și striga
Limita.
Gândul nuntit cu sine. Prin care ești.
miercuri, 22 iunie 2011
DARE
Cred ca marele noroc in viata cuiva intervine in momentul in care .. "pune mana pe planurile lui Dumnezeu" pentru el (isi recupereaza "matricea"), urmandu-le ...
marți, 21 iunie 2011
sâmbătă, 18 iunie 2011
Pe lonjeron, trepte
Pas suspendat.
Rămas în rana întrebării.
Pe o scara imaginară
ale cărei trepte infinite
mă pot pierde
în sinele-mi,
urc.
Și cobor.
Din când în când
dormind pe câte-o treaptă.
Colțuroasă.
Sub care oboseala-mi crește,
invitându-mă-n golul cochiliei
Marelui melc.
Încă nu.
Încă nu, îmi spune al doilea pas,
de rezervă,
care, hipnotic,
mă dăltuiește-n lonjeron,
ocrotitor,
păstrându-mi mersul.
Urcuș.
Coborâș.
Cu icnet de suflet spart
pe câte-o treaptă.
Cu evrica redescoperirii
câtevreunui fragment
din Empireul uitat.
Pas.
Poți zice, la un moment dat,
melc făcându-te-n sinele-ți.
joi, 16 iunie 2011
marți, 14 iunie 2011
EGOtISM
Văd trandafirul.
Îi simt petala.
Inima-l pictează.
Îl cumpăr.
Şi-l dăruiesc.
Spre a-i vedea lumina.
În mine.
luni, 13 iunie 2011
DINSPRE BUNICI DEVENINDU-NE OCHII
Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…
Feţe bătrâne fixează pereţii invizibili ai timpului.
Cutele-întelepciune taie orizontul
În patru, semn de orientare într-un spaţiu ales.
În sus şi-n jos
Ochii lor sfarmă-n tăcere
Cuvinte care niciodată nu se vor spune.
În schimb, în stânga şi-n dreapta,
Cu îngeri ori nu,
Mulţi dintre ei pierdutu-s-au în artele
Greului pământ ideologic.
Ieşit-au mai … fragezi de-acolo, iar
Mulţi - chiar mai înalti cu o treaptă ori două…
Un gest nesigur, tremurător, li se
Prelinge spre paşii noştri,
Nesiguri şi ei.
O mână-aripă, în lină zbatere,
Ne lasă miezuri de sens
Risipite-n cojile de nucă ale onomatopeelor…
Nu ştim. Nu pricepem.
Din cute cad cristale ce-şi sparg spirala-n
Caldarâmurile noului secol,
Nimeni nepricepându-le nadirul.
Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…
… Feţele-s crunte ori calde
Mirosind a brad uitat într-un colţ, vara.
Mirosind a smirnă şi-a mirth…
Ne privesc. Îi privim. Între noi e rece şi,
În zgomot, mor clipe casate, casante.
Unii de alţii fie-ne-va dor
Când roua mucezi-va două-trei frunze
Pe zâmbetul, de umbră, al lor.
Feţele au nume, destin şi părechi printre îngeri,
Noi însine împrumutându-le masca, la urmâ-ne…
Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…
Şi, astfel,
Noi inşine scădem clipa, în crunta neînţelegere.
Iar paşi ce ne poartă, gârbovi, se-ndoaie sub stele,
Sub cratima lunii regăsindu-ne, candizi, odihna.
Mulţimi ai tuturor neînţelesurilor
Şi neînţeleşilor- devenind, totuşi.
Mai plouă cu sunete …
duminică, 12 iunie 2011
Lui P. Gh.
http://www1.peteava.ro/id-78345-petre-gheorghiu-si-victor-rebengiuc-amicii
El
actorul
ucise lei
descoperindu-l
pe Enkidu
dar şi pe însusi
Ghilgameş
suspect de vii
în sine-şi.
În lupta sa
mută
laşităţile
subreferenţialei zile
uitându-le în rana
lui Achile...
Şi-ntors
pe fruntea-i
deja o stea
mai luminoasă
ca un Leu
ducea.
Lucea.
Nu te puteai uita
oricum
la el
actorul
cu un Leu-lumină-n
frunte stându-i!
La rându-ţi
rana lui Achile
trebuia s-o fi pierdut...
El
actorul
ucise lei
descoperindu-l
pe Enkidu
dar şi pe însusi
Ghilgameş
suspect de vii
în sine-şi.
În lupta sa
mută
laşităţile
subreferenţialei zile
uitându-le în rana
lui Achile...
Şi-ntors
pe fruntea-i
deja o stea
mai luminoasă
ca un Leu
ducea.
Lucea.
Nu te puteai uita
oricum
la el
actorul
cu un Leu-lumină-n
frunte stându-i!
La rându-ţi
rana lui Achile
trebuia s-o fi pierdut...
WDCetComp
Tipic
mergea
piticul
roz
pe câmpul
ca mătasea.
Avea un tic:
din când în când
rotea
în juru-şi
inima-i.
... Din colţul serii
un arici
i-o luă drept minge.
Pe rozul câmp
mătasea sa
în rana rozului pitic
creştea.
Ariciul?
Nici habar n-avea
că seara-l folosea.
mergea
piticul
roz
pe câmpul
ca mătasea.
Avea un tic:
din când în când
rotea
în juru-şi
inima-i.
... Din colţul serii
un arici
i-o luă drept minge.
Pe rozul câmp
mătasea sa
în rana rozului pitic
creştea.
Ariciul?
Nici habar n-avea
că seara-l folosea.
vineri, 10 iunie 2011
FOODMATTERS - MANCAREA CONTEAZA
http://www.rainmakerteam.co/video/Foodmatters_ro/foodmatters_ro.html
"Lasa-ti mancarea sa iti devina medicament" (Hipocrate) vs "O pastila pentru fiecare boala..."
"Sanatatea e buna, e logica, dar nu aduce profit. Nu se fac bani din sanatate .... "
"Nutritia optima e medicina zilei de maine"
"Trebuie sa facem din nutritie strategia primara pentru populatie"
"Trebuie sa citesti, trebuie sa cercetezi, trebuie sa vrei aceste informatii" (despre sanatatea ta)
Pentru sanatatea ta, a familiei tale, "trebuie sa iti asumi responsabilitatea", boala fiind si o lipsa de asumare a responsabilitatii, pe care o lasi in sarcina altora, care iti "gestioneaza" sanatatea, viata conform "principiilor lor economice"...
"Lasa-ti mancarea sa iti devina medicament" (Hipocrate) vs "O pastila pentru fiecare boala..."
"Sanatatea e buna, e logica, dar nu aduce profit. Nu se fac bani din sanatate .... "
"Nutritia optima e medicina zilei de maine"
"Trebuie sa facem din nutritie strategia primara pentru populatie"
"Trebuie sa citesti, trebuie sa cercetezi, trebuie sa vrei aceste informatii" (despre sanatatea ta)
Pentru sanatatea ta, a familiei tale, "trebuie sa iti asumi responsabilitatea", boala fiind si o lipsa de asumare a responsabilitatii, pe care o lasi in sarcina altora, care iti "gestioneaza" sanatatea, viata conform "principiilor lor economice"...
joi, 9 iunie 2011
IX. Jordi Savall: Jerusalem, city of two peaces
"Aici, pe acest munte se întâmplă totul. Se face noapte și tot aici vor străluci zorii, tot aici îl vom găsi mâine-dimineață pe Sisif urcându-și stânca. Zeii au crezut că-l condamnă la zădărnicie, dar el a descoperit că ascensiunea însăși e o aventură minunată. Că soarele care-i încălzește brațele lipite de piatră merită să fie iubit, ca și iarba pe care pășește, ca și păsările care zboară deasupra lui și, uneori, în ceasurile de amiază, când ierburile parfumate le îmbată cu mirosul lor, cântă. Apoi, pe munte coboară toamna, iarba se îngălbenește, florile se scutură și, în amurg, Sisif simte că îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecut de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul că efortul său e zadarnic. Pe urmă a învățat să descopere frumusețea muntelui și, pe măsură ce timpul a trecut, a înțeles că toată bogăția lui se află în aceste urcușuri, găsind astfel înlăuntrul efortului său o recompensă la care zeii nu s-au gândit, deoarece ei n-au priceput niciodată de ce o amiază caldă, când cerul miroase a iarbă dogorâtă de soare, e de-ajuns uneori pentru a face pe cineva fericit; și nici de ce, alteori, fără niciun motiv aparent, oamenii simt nevoia să se grăbească". (A treia iubire - Scrisoare domnului Camus, din SCRISORI IMAGINARE - de Octavian Paler)
miercuri, 8 iunie 2011
STARE A.
e-o stare. pe care-o dibui.
care te-nghite incetul cu incetul.
prin porii memoriei
transpira tot mai des satanicul joc
al lipsei, absentei.
cuvinte dispar.
secundele se-mpiedica unele de altele
bajbaind rostul reflexului conditionat.
ochi privind inauntrul haului.
verbe dezlanate, gesturi ce-ncep
far-a se mai termina,
eul prizonier in sinele care nu se mai recunoaste,
redundant si opac
inauntru si inafara.
parca esti viu. dinafara.
tot mai in afara ta fiind.
dar nici in afara prezent...
din STARE se naste Electra,
ca posibila mama de spaima a Irisei Murdoch...
luni, 6 iunie 2011
Ernesto Sabato - Inainte de tacere
“....deja nu mai sunt nebuni pe lumea asta. Toată lumea este teafără la minte, oribil și monstruos de teafără.” E. Sabato
duminică, 5 iunie 2011
Adrian Papahagi: “Nu concep civilizaţia europeană fără creştinism” (interviu în ziarul Lumina)
”Care ar fi rostul cărturarului în lumea de astăzi, de la noi cel puţin, unde se vorbeşte nu rareori despre un haos? Despre o prelungită reaşezare a valorilor? Care este prestaţia lui în politic?
Îmi place că folosiţi cuvântul cărturar, căzut în desuetudine în epoca de barbarie lingvistică în care trăim. Îl prefer oricând nefericitului adjectiv “intelectual” care, în lipsă de substanţă, se zbate să obţină, prin impostură neologistică, prestigiu semantic. Presupunând că intelectualul şi cărturarul sunt două specii distincte – şi ajung să cred că, spre deosebire de cărturari, “intelectualii” nu pot fi decât publici -, cărturarul se ţine adesea departe de lumea politică. Cu alte cuvinte, cărturarul este personajul niţel inactual care poate fi găsit mai degrabă în bibliotecă decât în studiourile de televiziune. Sunetului şi furiei politicului le preferă “calmul valorilor”; clişeului, instantaneului, butadei le contrapune tomul, acumularea, durata.
Specia intelectualilor a fost descrisă fără complezenţă de Paul Johnson într-o carte memorabilă: de la Rousseau la Sartre şi Foucault, trecând prin Marx, gândirea lor s-ar zice că a avut mai degrabă efecte nefaste. De cealaltă parte, modelul cărturarului desăvârşit este închis în superba formulă prin care Jean Leclercq surprinde esenţa benedictismului: “lâamour des lettres et le désir de Dieu”. Benedictinul sau în genere călugărul cărturar, îndrăgostit de litere şi în căutarea lui Dumnezeu, împlineşte şi transcende totodată idealul cunoaşterii. Este orizontul în care se situează, păstrând proporţiile, modestele mele aspiraţii. Visez la un Vivarium al zilelor noastre, unde exegeza biblică şi studiul literaturii clasice să se regăsească în firească îmbrăţişare. Dar să nu uităm că Vivariumul lui Casiodor este un succedaneu al falimentului politic al senatorului.
Şi fiindcă tot l-am pomenit pe Casiodor, aş spune că, deşi este povestea unui eşec politic, viaţa lui demonstrează că şi cărturarii pot avea un destin public. Îl iau cu autoironie ca model pe Casiodor – un alibi convenabil dacă, după tot ce am spus până acum, s-ar găsi cineva să mă întrebe de ce am abandonat, vremelnic sau definitiv, manuscrisele medievale pentru proiectul politic creştin-democrat sau pentru diplomaţie.”
continuarea aici http://fc-d.ro/2011/05/adrian-papahagi-nu-concep-civilizatia-europeana-fara-crestinism-interviu-in-ziarul-lumina/
Samuel Barber - Adagio for Strings
Creștinismul a primenit umanul, omul.
Unii, luciferici, l-au ”socializat” în umanism,
în timp ce alții, demonizați, l-au pierdut în comunism.
Și creștinismul și pe om.
Negustorii din Templu ucid ce-a mai rămas.
Unii, luciferici, l-au ”socializat” în umanism,
în timp ce alții, demonizați, l-au pierdut în comunism.
Și creștinismul și pe om.
Negustorii din Templu ucid ce-a mai rămas.
vineri, 3 iunie 2011
joi, 2 iunie 2011
The Temperance Seven - You're Driving Me Crazy
PERSON(IF)ICARE
Tic-tac, tic-tac
Pandore-n hamac
Se leagănă slobode
Scuipându-şi din lob/ode:
În lobul de-a stânga,
Ciupindu-şi nătânga
Spargere-n cremene:
Preţuri – asemene;
În lobul de-a dreapta:
Cucuta – neleapca.
Tic-tac-ul scorţos,
La preţ – firoscos,
Nu-şi lasă din termene,
Vădindu-se-asemene.
Si-uimit,-o …pandoră
Stupcheşte în .. floră,
De-o oră. Pe cremene.
miercuri, 1 iunie 2011
reflexe neconditionate
Ce înseamnă – progres?
Să fii tâmpit, vorbind la celular, ori ticălos –
de la etajul al 120-lea al firmei tale?
Să mergi spre moarte cu 250 Km pe oră şi să-ţi cunoşti familia între funcţia de „Să trăiţi, am înţeles!”
şi –ntre cea de „Faci doar ce spun eu!”?
Să butonezi pe telecomandă 100 de programe din care nu mai înţelegi nimic, zappând prin viaţă (vorba unui film…)
fără-a mai pricepe ceva?
Ori să te pierzi pe tastatura unui computer,
căutând infinitul exact în programul LIMITĂ,
„apropiindu-te” de umbre şi înstrăinându-te de cei de lângă tine?
Nu, personal nu sunt progresistă!
Nici chiar … liber schimbistă…
Există un … progres tehnologic, al instrumentelor pe care le folosim, care, unele din ele – ne limitează, în fapt, existenţele.
Există descoperiri care au îmbunătăţit speranţa de viaţă şi
calitatea vieţii.
Din punctul acesta de vedere, cu umilinţă, recunosc faptul că există … noutăţi coerente şi valabile.
Dar, unele din ele, înlocuiesc alte tehnici, cel puţin la fel de bune, având efecte secundare mult mai nocive!
*
Aşadar, trăiesc folosind, cât mă pricep, tehnologia epocii mele,
dar nu consider că sunt superioară unei … Laure de-acum 500 de ani
(ori de-acum o mie-două de ani),
deşi, bagajul de cunoştinţe, diferit,
este şi cauza unei anumite emancipări…
Dar, în faţa lucrurilor corecte,
grave ori frumoase ale vieţii
reacţiile mele nu sunt cu mult diferite!
Ba, din unele puncte cu vedere la … mare,
pot avea sincope şi lipsuri, fiind mai puţin corecte ori coerente. Poluările multiprogresiste determinându-mă să nu fiu
cu nimic mai bună decât acea Laură care-şi spăla rufele la râul
în care peştii încă-şi puteau duce existenţele lor coerente…
şi să am reacţii „dirijate” de alţii într-o măsură mult mai mare acum, decât atunci.
Deci, în mod profund, să fiu mai puţin eu însămi acum, decât atunci! Întrucât „dresajul” subliminal este una din ….. fazele progresului!
În concluzie, cred în acumulări, care se câştigă, ori care se pierd,
care se asumă-n salturi – în cadrul unor generaţii,
dar nu cred în progres ca-ntr-o linie matematică dreaptă şi-nspre ”verticală de oblică diagonală”
(plină de puncte dodoloaţe şi-n ordine!),
în care cifrele să danseze armonios!
Aşadar, să fim serioşi.
Şi smeriţi.
Restul vine, pleacă – împreună cu noi ori fără de noi.
P.S. Dar, mă contrazic!
E, totuşi, un progres – între a putea ucide un om cu o sabie şi a-ţi permite să ucizi milioane, printr-o simplă apăsare de buton, nu?
Laura Ion -având funcţia de … retrogradă abscisă…
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/5d1a901e10a8aa
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/5d1a901e10a8aa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)