De-ntâi decembre

Până la urmă, ziua asta, a țării în întregire, care e și a mea, tot de.. naștere, e amintirea unor oameni care au visat și și-au văzut visul împlinit, cu trudă, drame, sânge-nghițit în războaie, destine calcate-n picioare de tăvălugul nedreptei hystorii, de șansa unui pământ peste și pre sub care pașii ni se recunosc, prin graiul în care noi alegem să spunem adevăr ori minciună, prin mâna-taină ori mâna-rană, tot de noi depinzând cum o dăm, prin cerul cel înstelat pe sub care trecem într-un duet-geamăt Cain-Abel, pe care nu ni l-am asumat suficient, întru a-l depăși...