Imersiune în subiectul dat

Există o patrie a artiştilor, în care fiecare muzician, scriitor, pictor, actor, Artist - într-un cuvânt, vine trecând prin vama limbii materne, a sunetului-ritm … bucium al gândurilor-sol, prin zona de albastru a oikumenei primului său pas pe pământ ori fandându-şi fiinţa între rondelurile pietrei şi ritmurile iniţiatice ale pârâului filtrat de aripile gândurilor bune care-i compun devenirea.
În măsura în care artistul îsi asumă trecerea-zbor prin/dinspre vama profund asimilată a naţionalităţii sale, a structurii interne a artei sale, el poate pătrunde oikumena semenului întru cuvânt, imagine, sunet, dans etc. a semenului de altă nationalitate (politică/teritorială şi/sau artistică), întru care va locui în patria Cuvintelor-Sunetelor-Culorii-Pasului-Fiinţelor întru multiplă devenire. Pentru că adevăraţii artişti locuiesc unii într-alţii, ţara aceasta, a lor, fiind una profund vie, al cărei pământ este compus din fiinţele ce-o respiră, a cărei nouă limbă este inima filtrată raţional, pasul prin ea fiind cel mai adesea aripă, iar gândul fiind inspiraţia-expiraţie însasi.
Pentru a fi trebuie să-ţi dai seama, în primul rând, că respiri. Tot astfel şi-n artă: pentru a deveni, cred că trebuie să-ţi asimilezi limita, delimitâdu-te astfel prin arta-barieră-pod (în funcţie de câtă putere de … transformare, devenire ţi-a dat Dumnezeu şi eşti în stare să parcurgi).
De ce acest preambul pentru a-i numi pe Freddie Mercury şi pe Montsserrat Cabalier? Pentru că ei fac parte din locuitorii Atlantidei-Arcadia, posibilul nume al ţării despre care am vorbit mai sus. Fiind artişti care şi-au ASUMAT fiecare arta sa până la limita diamantului, fapt pentru care, două veritabile pietre preţioase devenind, în unirea pe care şi-au propus-o, au reinventat oraşul Barcelona, care, astfel, a învatat să respire prin inima lor. Iar noul oraş a devenit oază de apă, lumină şi soare pentru toţi ceilalţi, care nu s-au născut orbi.
Strict tehnic vorbind, acest mixaj de muzici, propus atât de ei, dar şi de Luciano Pavarotti & Friends (la noi de Felicia Filip şi Iris, puţintel mimetic, trebuie s-o recunoaştem, dar a ieşit bine şi varianta românească, având aceleaşi beneficii) etc, aduce imense beneficii Culturii, în general. Pentru că demolează falsele bariere între genuri, stiluri, tipuri muzicale (culturale), tratând Muzica/Arta ca pe o fiinţă, vie, neperisabilă, în stare să fie, să devină, să existe.
Cultura fiind o stare de spirit, o respirare continuă a viului din fiinţă, are nevoie să fie trăită ca atare, nu numai în ţara sa, Atlantida-Arcadia, ci şi dinspre această ţară-stare-de-graţie către toţi locuitorii mirificei Planete Albastre, care ne poartă pe coama-i delfinică, unii dinspre/către alţii, prin clipele de nisip ale paşilor, ochilor, inimilor-gând ce suntem. Şi prin ARTIŞTI precum Freddie Mercurry şi Montsserrat Cabalier.