…
…& comp.
Gâștele sălbatice ale Selmei
Îmi purtau pașii pe drumuri a căror bogăție
n-aveam întotdeuna tihnă s-o înțeleg.
Selma se încăpățâna!
Îmi trimitea poemele lui Nelly Sach,
Laureata nobilă a nașterii mele,
Pentru-a mă trezi.
Dar eu, orbită de umbrele tehnicii,
Nu-nțelegeam. Și pășeam
Abstrasă în/de inconștiența mea,
Pe un drum care, totuși,
Nu știu cum, dar se-ntorcea-n lumină și el.
… Din când în gând…
Gâsca sălbatecă, Selma,
Îmi trimitea câte-o fantă din pană
Întru recunoaștere.
De ce?
Zburam? Încă nu …
@
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu