reflexe neconditionate

 

Ce înseamnă – progres? 

Să fii tâmpit, vorbind la celular, ori ticălos –

de la etajul al 120-lea al firmei tale?

Să mergi spre moarte cu 250 Km pe oră şi să-ţi cunoşti familia între funcţia de „Să trăiţi, am înţeles!” 

şi –ntre cea de „Faci doar ce spun eu!”?

  Să butonezi pe telecomandă 100 de programe din care nu mai înţelegi nimic, zappând prin viaţă (vorba unui film…) 

fără-a mai pricepe ceva?

Ori să te pierzi pe tastatura unui computer, 

căutând infinitul exact în programul LIMITĂ, 

„apropiindu-te” de umbre şi înstrăinându-te de cei de lângă tine?

Nu, personal nu sunt progresistă! 

Nici chiar … liber schimbistă…

Există un … progres tehnologic, al instrumentelor pe care le folosim, care, unele din ele – ne limitează, în fapt, existenţele.

Există descoperiri care au îmbunătăţit speranţa de viaţă şi

calitatea vieţii.

Din punctul acesta de vedere, cu umilinţă, recunosc faptul că există … noutăţi coerente şi valabile.

Dar, unele din ele, înlocuiesc alte tehnici, cel puţin la fel de bune, având efecte secundare mult mai nocive!

*

Aşadar, trăiesc folosind, cât mă pricep, tehnologia epocii mele,

dar nu consider că sunt superioară unei … Laure de-acum 500 de ani 

(ori de-acum o mie-două de ani), 

deşi, bagajul de cunoştinţe, diferit, 

este şi cauza unei anumite emancipări…

Dar, în faţa lucrurilor corecte,

grave ori frumoase ale vieţii 

reacţiile mele nu sunt cu mult diferite! 

Ba, din unele puncte cu vedere la … mare, 

pot avea sincope şi lipsuri, fiind mai puţin corecte ori coerente. Poluările multiprogresiste determinându-mă să nu fiu 

cu nimic mai bună decât acea Laură care-şi spăla rufele la râul

în care peştii încă-şi puteau duce existenţele lor coerente… 

şi să am reacţii „dirijate” de alţii într-o măsură mult mai mare acum, decât atunci. 

Deci, în mod profund, să fiu mai puţin eu însămi acum, decât atunci! Întrucât „dresajul” subliminal este una din ….. fazele progresului! 

În concluzie, cred în acumulări, care se câştigă, ori care se pierd,

 care se asumă-n salturi – în cadrul unor generaţii,

dar nu cred în progres ca-ntr-o linie matematică dreaptă şi-nspre ”verticală de oblică diagonală” 

(plină de puncte dodoloaţe şi-n ordine!),

în care cifrele să danseze armonios!

Aşadar, să fim serioşi. 

Şi smeriţi. 

Restul vine, pleacă – împreună cu noi ori fără de noi.

P.S. Dar, mă contrazic!

E, totuşi, un progres – între a putea ucide un om cu o sabie şi a-ţi permite să ucizi milioane, printr-o simplă apăsare de buton, nu?

  Laura Ion -având funcţia de … retrogradă abscisă…

http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/5d1a901e10a8aa