Adagio

Acum 36 de ani, cam pe la ora asta, am fost chemată de la şcoală, fiind anunţată că tata a murit. Avea 30 de ani. Cu o seară înainte, înainte să meargă la schimbul 3, citisem împreună din CUTEZĂTORII. Eu am adormit, el a plecat la serviciu. Pe la unu şi ceva noaptea, a fost o explozie la Petrochimie. Era noaptea dintre luni şi marţi. Duminică veniseră cei doi indivizi, în vizită, pentru că madam codoi cumpărase, împreună cu pacepa (care face pe eroul acum, dar fura tehnologie din vest, iar cea pentru Rafinăria din Piteşti s-a descoperit că fusese cumpărată la şperţ, cu multe vicii, fapt pentru care a şi explodat, fiind un incident atât sâmbăta, înaintea venirii celor doi în Piteşti, cât şi luni spre marţi, noaptea, când au murit 9 oameni instantaneu, printre care şi tata, iar alţii au murit la spital, o altă parte rămânând cu sechele pe viaţă) nişte utilaje... Din laşitate, deşi fusese un incident chiar sâmbătă, directorii au pornit instalaţia respectivă, să vadă madam codoi că totul funcţionează la maxim, DEŞI EXISTAU DATE CLARE CĂ VOR FI PROBLEME, COROBORAT CU FAPTUL CĂ madama respectivă ORICUM HABAR N-AVEA DE CE SE ÎNTÂMPLĂ PE-ACOLO, iar un director curajos ar fi salvat câteva zeci de destine şi de vieţi, dacă ar fi avut curajul să nu pornească instalaţia care ŞTIA!!!!!!!!!!!! Că e defectă.

Avea doar 30 de ani. Era chiar anul în care intrase la facultate. La seral. Facultatea a făcut-o, însă, printre îngerii lui Dumnezeu.