Tremura-n noi Cuvantul/
curentandu-ne de sine continuu./
Oricat de mult am vedea-n oglinzi/
carnea doar, ori masca,/
voltii care ne tin trupul in freamat constant/
(cu umbre si fosnet/
in cei mai subtili centri nervosi)/
ne rastignesc de noi insine/
pe noi insine: /
o cruce asumata-,nteleasa/
ori doar patru sensuri/
care ne rup in sferturi-bucati,/
smulgandu-ne constant viata din fiinta,/
timpul din clipa,/
pasul din mers, rostul din sinele-i./
Cat fi-vom Cuvant/
rana vom fi./
A intelesului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu