te apropii cu jind de inima
timpului
pe care-l presalți cu un
de-al propriu ticăit,
până ce lumina te-nvăluie
tremurându-ți ființa.
apoi, încet, încet
ritmul dansului se
preschimbă-n romb.
și-ncepi să te îndepărtezi,
să te îndepărtezi..
pân' ce pământul se face argilă
ș
i îți uiți tălpile-n el..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu