Faceți căutări pe acest blog

vineri, 12 iulie 2024

Randevu cu roua

Pedalam. Cu fruntea mângâiată de firavul vânt ce încerca să se strecoare printre razele unui soare torid. Sub roți, iarba se lipea osmotic cu țărâna, care-I molfăia-n praf verdele stins, uscat de lipsa de apă. Senzația mersului, așa, într-o lentoare prin care căutam să mă strecor printre țepile roșietice ale soarelui, lăsa impresia că îmi făceam loc dintr-un spațiu într-altul, ca să pot adăsta o clipă în starea de lene recreativă pe una din multiplele petale ce sorbeau din vraja arșiței, preschimbând-o-n tihna tăcută a Macului. Încontro-ntorceam capul, nimeni, nici țipenie, doar dintr-o depărtare relativă se auzeau câteva păsărele ciorovăindu-se care-cum-stătea sub frunza de nuc.. Pedalam-pedalam-pedalam, legănându-mi privirea pe onduleul spicelor de grâu ce se încăpățânau ca-n Orizont să se-ntâlnească în steagul Ucrainei cu cerul.. Vară, arșiță, trei crâmpeie de iarbă tot mai pârlită, câteva zeci de maci înfoindu-și evantajul de roșu-aprins, spre-a face plecăciuni de mulțumire unui surâs de vând zglobiu ce scăpase din curtea maică-si și se distra singur pe câmpul ce pregătea pâinea noastră cea de toate zilele… Și eu, pierdută-n sinele broboanelor de transpirație ce începuseră să se strecoare agale peste frunte, exersând teoremele fizicii newtoniene, pedalând tot mai rar, cât să nu cad de pe bicicletă. Privind orizontul, nu știu dacă doream să ajung, ori mă mulțumeam să merg, rostogolindu-mi ființa pe bi-roțile vehiculului ce mă păstra în șaua-i ca pe-un trofeu. Nu știu dacă nu cumva deja mă pitisem în tabloul pe care un impresionist sadea îl și deja pictase și sta ascuns pe undeva, în vreun muzeu unde nu mai era loc pentru expunerea lui, așteptând vreo reorganizare de viziune, vreo temă specifică, vreun loc ce s-ar fi ivit din întâmplare pe un perete din spatele peretelui pe care Impresia lui Monet absorbea interesul privitorilor în pantaloni scurți și blitzuri ascunse-n ochelari… Preferând acea poziție, ca să îmi pot păstra sunetul suav al mișcării petalelor de mac legănându-se printre grâul deja copt doar pentru mine, deși expus fiind ..tabloul.