vedem un film. bem o cafea. de preferinta, cea mai buna pe care ne-o permitem
(e, oricum, mai ieftină decât orice altceva). şi asta, pentru a fi în ton cu filmul.
care ne poartă spre uitarea colţului în care stăm, zgribuliţi.
pentru câteva clipe suntem împăcaţi. adormim liniştiţi.
poate că mâine nu va mai exista.
s-o luăm de la acelaşi capăt,
ca nişte Sisifi anonimi, peste care ninge.
iarna mi se preumbla prin vene, cuibărindu-se comod între ventricul, aortă şi hipotalamus.
pe gheţuşul zgrunţuros al clipelor, secunda-mi fracturează-n căderi pleoapele fiecărui vis.
între timp, respirând hoţeşte oxigenul amintirilor,
mă afund cu discreţie în somnul alb al zăpezii
Daca vrei sa faci bani din ceea ce scrii, incearca Blogmoney si inscrie-te!
RăspundețiȘtergerehttp://aff.blogmoney.com?aid=2647&acid=223