Războiul

Ghiocel prăduit de arița bombei Se ascunde uimit In arhiva clipei. Cad bombe sub care ard Suflete albe-ngropate sub brad, Iar zerourile din bănci cresc Sub tona de oase de sub care zvâcnesc Inimi de copii, de ființe, de ghiocei, Clipe devenite pustii sub ura din ei, Șefii bezmetici ai unor puteri ce sufocă. Dar care, și ei, se vor ascunde în magma pământului, devenind Oase roase și putreziciuni găunoase.. însă peste care vor răsări, prin zăpezile altor vremuri, ale unor timpuri mai vii, ghiocei surâzând cerului, care-i va primeni

Fantă

Un inginer bun, cu fler artistic. Orgolios. Și cam atât. Nici măcar un înger ...

Noul an

Anul nu se schimbă doar pentru că i se modifică o cifră în coadă, pentru că în seara de 31 urli la lună, spargi nu știu câte pahare ori ți-ai pus straie roșii etc etc etc. Un an nou devine mai bun prin oameni care își păstrează verticalitatea, care muncesc cu sinele lor întru a-l șlefui, care au curajul sa își depășească fricile, angoasele, frustrările și să nu facă din acestea puterea distructivă a gloatei, ci prin depășirea lor să își înțeleagă rostul și curajul de a fi mai buni în si prin ceea ce fac, mai înțelepți, mai empatici, generoși întru păstrarea frumuseți Ființei, armoniei